CUPRINS:

1. Inspecţia Muncii
2. Încheierea contractului individual de muncă
3. Durata timpului de muncă
4. Salarizare
5. Modificarea contractului individual de muncă
6. Suspendarea contractului individual de muncă
7. Încetarea contractului individual de muncă
8. Tipuri speciale de contracte
9. Răspunderea juridică
10. Documente în care se evidenţiază munca prestată
11. Angajarea străinilor
12. Munca în străinătate
13. Jurisdicţia muncii (conflicte de muncă)

1. Inspecţia Muncii

- H.G.R. 767 /1999 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii (Art.1)
- Legea 108 /1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii (Art.1)
- Legea 53 /2003 Codul muncii (Art.1)

 

Inspecţia Muncii este autoritatea naţională în domeniile relaţiilor de muncă şi securităţii şi sănătăţii în muncă. Instituţia funcţionează în subordinea Ministerului Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei, are personalitate juridică şi este finanţată de la bugetul de stat şi din venituri extrabugetare.

 

 

  1.1. Atribuţii, domeniul de activitate

 

Controlul relaţiilor de muncă

 

Inspecţia Muncii controlează aplicarea reglementărilor generale şi specifice în domeniul relaţiilor de muncă.

 

Sunt controlate toate categoriile de angajatori, în legătură cu acordarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor faţă de salariaţii care desfăşoară activitate în baza unui contract individual de muncă.

 

Fac excepţie unităţile din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne precum şi Direcţia Generală a Penitenciarelor, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciul de Protecţie şi Pază care îşi organizează activităţile de inspecţie a muncii prin servicii proprii de specialitate.

 

Tematica de control a angajatorilor are următoarele coordonate:

• identificarea şi combaterea cazurilor de muncă fără forme legale;
• respectarea de către angajatori a obligaţiilor asumate şi a drepturilor salariaţilor şi ucenicilor, în legătură cu încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;
• asigurarea regimului special de muncă al tinerilor, femeilor şi persoanelor cu handicap;
• respectarea măsurilor de protecţie a maternităţii la locurile de muncă;
• înfiinţarea şi completarea carnetelor de muncă şi a registrului general de evidenţă a salariaţilor;
• depunerea la Inspectoratele Teritoriale de Muncă a documentelor referitoare la încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;
• respectarea prevederilor legale la angajarea străinilor;
• respectarea de către angajatori a altor prevederilor cuprinse în legislaţia muncii şi a clauzelor contractelor colective de muncă.
• verificarea respectării drepturilor salariaţilor detaşaţi în cadrul prestării de servicii transnaţionale;
• verificarea modului în care se respectă drepturile salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora;
  

 

Sunt controlaţi şi agenţii de ocupare a forţei de muncă privind medierea angajării cetăţenilor români în străinătate:

• îndeplinirea condiţiilor de înfiinţare şi funcţionare a agentului;
• existenţa şi conţinutul contractelor care conţin oferte ferme de locuri de muncă, încheiate cu angajatorii străini, precum şi contractele de mediere încheiate cu persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă.

 

Sunt controlaţi de asemenea, agenţii de muncă temporară privind punerea la dispoziţia utilizatorilor a forţei de muncă pentru perioade determinate.

 

Înregistrarea muncii

                                              

Inspecţia Muncii prin inspectoratele teritoriale de muncă, înregistrează registrul general de evidenţă a salariaţilor şi înregistrează contractele individuale de muncă încheiate de societăţile comerciale cu capital integral privat, persoanelor fizice, asociaţiilor cooperatiste, asociaţiilor familiale, asociaţiilor, fundaţiilor, organizaţiilor sindicale şi patronale şi oricăror alte organizaţii.

 

De asemenea, sunt înregistrate contractele de ucenicie la locul de muncă încheiate de toate categoriile de angajatori autorizaţi.

 

Evidenţa relaţiilor de muncă

 

Inspecţia Muncii prin inspectoratele teritoriale de muncă, păstrează şi completează carnetele de muncă, pentru salariaţii societăţilor comerciale cu capital integral privat, persoanelor fizice, asociaţiilor cooperatiste, asociaţiilor familiale, asociaţiilor, fundaţiilor, organizaţiilor sindicale şi patronale şi oricăror alte organizaţii.

 

Pentru aceleaşi categorii de angajatori, inspectoratele teritoriale de muncă primesc documentele privind executarea, suspendarea, modificarea şi încetarea acestor contracte.

 

Consultanţa în domeniul relaţiilor de muncă

 

Inspecţia Muncii prin personalul propriu de la nivel central sau de la nivelul inspectoratelor teritoriale de muncă, acordă asistenţă de specialitate şi consultanţă în domeniul relaţiilor de muncă, atât angajaţilor cât şi angajatorilor. De aceste servicii pot beneficia şi persoanele care înfiinţează societăţi comerciale care au ca obiect de activitate evidenţa muncii.

 

Inspecţia Muncii organizează cursuri de pregătire în domeniul relaţiilor de muncă pentru persoanele implicate în activitatea de resurse umane sau pentru salariaţii firmelor care prestează servicii de evidenţă a muncii.

 

 

  1.2. Organizare

 

Inspecţia Muncii are o structură centrală, organizată la nivelul municipiului Bucureşti, inspectorate teritoriale care funcţionează în fiecare reşedinţă de judeţ şi puncte de lucru ale acestora înfiinţate în localităţile mai importante şi sectoarele capitalei.

 

De asemenea, există un Centru de Monitorizare a Unităţilor cu Risc Profesional la Criscior şi un Centrul de Pregătire si Perfecţionare Profesională la Botoşani.

 

 

  1.2.1. Organigrama Inspecţiei Muncii

 

INSPECTOR GENERAL DE STAT

·        Direcţia resurse umane

• Serviciul resurse umane şi formare profesională
• Serviciul gestiune personal

·        Direcţia legislaţie - contencios

• Serviciul contencios

·        Direcţia programe, relaţii internaţionale, implementare legislaţie şi comunicare

• Serviciul implementare legislaţie comunitară

·        Direcţia economică, financiară şi de investiţii

§         Serviciul financiar contabilitate

§         Serviciul investiţii

§         Birou administrativ

·        Corp control al calităţii inspecţiei

·        Serviciul audit intern

·        Serviciul sistem informaţional şi indicatori statistici

 

INSPECTOR GENERAL DE STAT ADJUNCT (RELAŢII DE MUNCĂ)

• Direcţia control relaţii de muncă

§         Serviciul control relaţii de muncă

• Direcţia metodologie relaţii de muncă şi evidenţa muncii

§         Serviciul evidenţa muncii

 

INSPECTOR GENERAL DE STAT ADJUNCT (SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ)

• Direcţia control securitate şi sănătate în muncă
• Serviciul control securitate şi sănătate în muncă - mine, petrol şi gaze, energie
• Serviciul control securitate şi sănătate în muncă - industria prelucrătoare, construcţii, transporturi, comerţ
• Serviciul control securitate şi sănătate în muncă - agricultură, silvicultură, exploatarea lemnului, bunuri de larg consum, servicii
• Direcţia metodologie securitate şi sănătate în muncă

§         Serviciul programe şi metodologii securitate şi sănătate în muncă

 

Clik aici pentru Organigramă grafică Inspecţia Muncii

 

 

  1.2.2. Organigrama Inspectoratului Teritorial de Muncă

 

INSPECTOR ŞEF

• Informare şi relaţii cu publicul
• Legislaţie - contencios
• Financiar, resurse umane, sistem informaţional, administrativ
• Audit intern

 

INSPECTOR ŞEF ADJUNCT (RELAŢII DE MUNCĂ)

• Control relaţii de muncă
• Îndrumare angajatori şi angajaţi în domeniul relaţiilor de muncă, evidenţa muncii

 

INSPECTOR ŞEF ADJUNCT (SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ)

• Control securitate şi sănătate în muncă
• Îndrumare angajatori şi angajaţi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, autorizări

 

Clik aici pentru Organigramă grafică inspectorat teritorial de muncă

 

 

Clik aici pentru Date de contact (adresă, pagină internet, telefon) pentru instituţiile ce alcătuiesc Inspecţia Muncii

 

 

  1.3. Cine şi cum se poate adresa Inspecţiei Muncii

 

Inspecţia Muncii este o instituţie deschisă către cetăţeni, fie ei salariaţi, angajatori, persoane aflate în cătarea unui loc de muncă, liber profesionişti, pensionari, elevi sau studenţi. Informaţiile circulă în ambele sensuri, instituţia primind sesizări, informări şi solicitări cărora le răspunde explicit, limitată doar de restricţiile legale privind protecţia datelor cu caracter personal şi a informaţiilor considerate secret de serviciu.

 

 

  1.3.1. Petiţii, reclamaţii, sesizări

 

Persoanele fizice, individual sau organizate în asociaţii şi persoanele juridice se pot adresa atât direct cât şi în scris prin poştă sau e-mail, Inspecţiei Muncii sau inspectoratelor teritoriale de muncă, pentru a sesiza încălcări ale prevederilor legale din domeniul relaţiilor de muncă (muncă fără forme legale, nerespectarea regimului de muncă al minorilor, nerespectarea prevederilor legale privind munca suplimentară, sărbătorile legale şi repausul săptămânal, negarantarea în plată a salariului de bază minim brut pe ţară, refuzul eliberării unor documente care atestă vechimea în muncă, includerea în contractul individual de muncă a unor clauze ilegale, etc).

 

Reprezentanţii salariaţilor sau conducătorii organizaţiilor sindicale, au printre atribuţii şi sesizarea inspectoratului de muncă cu privire la nerespectarea dispoziţiilor legale şi ale contractului colectiv de muncă aplicabil.

 

Reclamaţiile vor beneficia de confidenţialitate, inspectorii nedezvăluind conducătorului entităţii controlate motivul controlului. Interdicţia contactului dintre petiţionar şi inspectorul care va efectua controlul reprezintă o garanţie a imparţialităţii acţiunii de control în raport cu părţile raportului de muncă. Situaţia poate deveni neplăcută atunci când acţiunea de control se declanşează după ameninţări adresate de salariat angajatorului, sau când survine pe fondul unui conflict deschis între cele două părţi.

 

Soluţionarea conflictelor de muncă cu caracter individual nu presupune o procedură prealabilă a sesizării Inspecţiei Muncii, aşa cum este cea din cadrul conflictelor colective sau a contenciosului administrativ. Instituţia noastră nu dispune de prerogative jurisdicţionale sau de arbitraj, care s-ar impune pentru rezolvarea  acestor situaţii când angajatorul şi salariatul ajung la un dezacord.

 

Instanţele judecătoreşti sunt competente să soluţioneze conflictele de drepturi care apar între angajator şi salariat în cadrul relaţiilor de muncă. Termenele de prezentare în faţa instanţei sunt scurte, nu se plătesc taxe de timbru şi nu se aplică timbrul judiciar, iar hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept.

 

Inspectoratele teritoriale de muncă pot oferi persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă în străinătate, informaţii privind numărul persoanelor mediate şi numărul persoanelor care au fost trimise la muncă în străinătate de către agenţii de ocupare a forţei de muncă cu sediul pe teritoriul judeţului. Aceste date sunt furnizate pe baza situaţiilor trimestriale pe care agenţii le trimit inspectoratelor.

 

Dacă aspectele reclamate de dumneavoastră nu se încadrează în domeniul nostru de activitate şi fac parte din sfera de atribuţii a altei instituţii, petiţia dumneavoastră va fi redirecţionată, urmând ca acea instituţie să vă răspundă în scris.

 

Sesizările trebuie să conţină numele complet al reclamantului, codul numeric personal, adresa exactă, date de identificare a angajatorului şi a locaţiilor în care acesta îşi desfăşoară activitatea. Referirile la date trebuie să conţină ziua, luna şi anul, iar informaţiile furnizate trebuie să fie concise şi exacte. Problemele şi solicitările trebuie precizate clar, fără amănunte care nu au legătură cu domeniul de activitate al instituţiei noastre. Un scris lizibil ne va ajuta să înţelegem mai uşor doleanţele dumneavoastră şi să nu pierdem timpul inutil.

 

Clik aici pentru Formular sesizare

 

Dacă nu vă veţi ascunde identitatea şi ne veţi transmite adresa exactă, în termen de maximum 30 de zile răspunsul nostru scris va pleca către dumneavoastră.

 

 

  1.3.2. Informaţii cu caracter public

 

Inspecţia Muncii vă garantează accesul liber şi neîngrădit la informaţiile cu caracter public, care privesc activităţile sau rezultă din activităţile instituţiei noastre.

 

O parte importantă din aceste informaţii sunt afişate la sediul Inspecţiei Muncii şi inspectoratelor teritoriale de muncă, fiind prezentate şi în cuprinsul paginilor de internet.

 

La cerere, prin intermediul compartimentelor de informare şi relaţii cu publicul, pot fi furnizate şi alte informaţii de interes public. Cererea de solicitare de informaţii publice trebuie să fie adresată explicit Inspecţiei Muncii sau unui inspectorat teritorial de muncă şi trebuie să cuprindă următoarele:

• informaţia solicitată, astfel încât să permită identificarea informaţiei de interes public;
• numele, prenumele şi semnătura solicitantului;
• adresa la care se solicită primirea răspunsului.

 

Clik aici pentru Formular solicitare informaţii publice

 

Informaţiile cu caracter public, care se pot furniza la cerere de către inspectoratele teritoriale de muncă, sunt următoarele:

• instrucţiuni ale inspectorului şef;
• lista angajatorilor aflaţi în evidenţa inspectoratului şi documentele necesare luării în evidenţă, înregistrării contractelor individuale de muncă sau modificării şi încetării acestora;
• lista angajatorilor care au primit aprobare să păstreze şi să completeze carnetele de muncă la sediu şi metodologia de lucru pentru obţinerea acestei aprobări;
• numărul de carnete de muncă aflate în evidenţa inspectoratului;
• numărul sesizărilor penale făcute de inspectorat în situaţia constatării unor fapte de natură infracţională;
• numărul proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor;
• materiale informative elaborate şi deţinute (broşuri, ghiduri, pliante);
• informaţii privind nivelul taxelor pentru serviciile prestate de inspectorat;
• numărul sesizărilor primite spre soluţionare;
• numărul posturilor vacante.

 

Dacă ne veţi transmite adresa exactă, în termen de maximum 10 zile răspunsul nostru scris va pleca către dumneavoastră.

 

 

  1.3.3. Solicitări şi cereri pentru evidenţa relaţiilor de muncă

- Legea 130 /1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă (Art.9,10)

 

Salariaţii

Persoanele care au fost angajate la societăţi comerciale cu capital integral privat, persoane fizice, asociaţii cooperatiste, asociaţii familiale, asociaţii, fundaţii, organizaţii sindicale şi patronale, trebuie să solicite verificarea şi certificarea carnetelor de muncă de către inspectoratele teritoriale de muncă. Salariaţii cărora nu le-au fost întocmite carnete de muncă, sau cei care au pierdut aceste documente, pot solicita inspectoratelor teritoriale de muncă, dacă au lucrat la angajatori din categoria celor menţionaţi mai sus, eliberarea unor adeverinţe care se substituie carnetului de muncă.

 

Inspectoratele teritoriale de muncă pot efectua aceste operaţiuni pentru activitatea în muncă desfăşurată după ianuarie 1990, iar solicitarea poate veni şi din partea angajatorilor.

 

Salariaţii ale căror carnete de muncă sunt depuse pentru păstrare şi completare la inspectoratele de muncă, pot solicita ridicarea temporară a acestor documente pentru efectuarea unor copii sau pentru prezentarea în original la diverşi solicitanţi.

 

Angajaţii unităţilor care s-au desfiinţat, pot solicita inspectoratelor copii după filele din registrele generale de evidenţă a salariaţilor, depuse de angajatori la încetarea activităţii.

 

Angajatori

Societăţile comerciale cu capital integral privat, persoanele fizice, asociaţiile cooperatiste, asociaţiile familiale, asociaţiile, fundaţiile, organizaţiile sindicale şi patronale şi oricare alte organizaţii pot solicita inspectoratelor teritoriale de muncă atestarea unor situaţii privind numărul de salariaţi şi dinamica angajărilor, pentru participarea la licitaţii sau obţinerea diverselor avize, pe baza documentelor privind executarea, modificarea şi încetarea contractelor individuale de muncă.

 

Angajatorii pot solicita copii ale documentelor depuse la inspectoratele teritoriale de muncă, în situaţia în care arhivele proprii au fost distruse.

 

Alte entităţi

Instanţele de judecată, executorii judecătoreşti, organele de cercetare şi urmărire penală pot solicita inspectoratelor teritoriale de muncă informaţii referitoare la relaţiile de muncă, privind persoane fizice şi juridice aflate în evidenţă.

 

 

  1.4. Categorii de acţiuni de control

 

Controlul se poate desfăşura în diverse moduri, în funcţie de obiectivele urmărite şi de specificul unităţii. Pot exista diferenţe mari între un control efectuat urmare unei sesizări, o acţiune de verificare a îndeplinirii măsurilor dispuse anterior sau un control planificat din timp. Amploarea acţiunii de control este în concordanţă cu obiectivele urmărite şi rezultatele aşteptate astfel încât resursele umane, materiale şi timpul alocat să fie optime pentru atingerea scopului propus.

 

Diferenţierea tipurilor de controale are caracter teoretic, în practică fiecare control fiind unic. Caracteristicile fiecărei categorii nu constituie limitări ale verificărilor inspectorului de muncă pentru încadrarea în tipul de control stabilit iniţial, reprezentând doar o modalitate tehnică de planificare strategică a activităţii de control.

 

 

  1.4.1. Controlul de fond

 

Acest tip de control are ca obiectiv verificarea modului în care angajatorii aplică prevederile legislaţiei muncii şi a clauzelor contractelor colective de muncă, precum şi realizarea unei analize de ansamblu a activităţii în domeniul relaţiilor de muncă şi al evidenţei muncii, în vederea eliminării deficienţelor constatate şi conştientizării angajatorului pentru respectarea legislaţiei muncii.

 

În general, controalele de fond sunt controale planificate anual şi pentru creşterea eficienţei, vizează angajatori cu un număr mai mare de salariaţi. Unităţile în care se desfăşoară acest tip de controale vor fi selectate având în vedere două elemente:

• acoperirea tuturor unităţilor mari cu respectarea unei periodicităţi rezonabile;
• focalizarea controalelor către acele domenii de activitate sau către acei angajatori în cazul cărora s-au semnalat încălcări frecvente ale prevederilor legale din domeniul de competenţă al Inspecţiei Muncii.

 

Controlul de fond are durata cea mai mare, dar nu se desfăşoară de regulă cu o periodicitate mai mică de un an. Verificările acoperă totalitatea problematicii relaţiilor de muncă, oferind la final o radiografie completă a activităţii unităţii.

 

 

  1.4.2. Controlul tematic

 

Acest tip de control acoperă un număr limitat de domenii din cele reglementate de legislaţia muncii şi se desfăşoară într-o perioada scurtă de timp; aceste tipuri de controale oferă o imagine parţială a modului de organizare şi desfăşurare a activităţii angajatorului, concludentă însă asupra problemei care constituie tema controlului;

 

Tehnica controalelor tematice este foarte utilă în situaţia unor sesizări sau pentru realizarea unor verificări pe baza unor teme stabilite de către Inspecţia Muncii sau inspectoratele teritoriale de muncă, dictate de cerinţele de moment sau de unele evenimente ce au avut loc.

 

Metoda nu poate să dea o imagine de ansamblu asupra modului de organizare, desfăşurare şi rezolvare a problemelor specifice de relaţii de muncă din unitate, oferind o imagine destul de concludentă asupra problemei care constituie tema controlului şi mai vagă asupra celorlalte aspecte.

 

Există şi un tip intermediar de control, care reprezintă o combinaţie între controlul tematic şi cel de tip sistem, de fond. În acest caz, acţiunea de control debutează printr-o etapă sistemică de informare asupra tuturor aspectelor din domeniul relaţiilor de muncă din unitatea respectivă şi se concentrează în etapa următoare pe acele probleme mai deosebite transformându-se într-o verificare cu caracter tematic.

 

 

  1.4.3. Controlul în campanie

 

Constă în verificarea inopinată a unui aspect sau a unui număr limitat de aspecte reglementate de legislaţia muncii şi se desfăşoară pe domenii de activitate, fie la nivel naţional, fie pe zone geografice.

 

Metoda campaniilor poate fi folosită pentru conştientizarea privind o anumită problemă, printr-o activitate de control şi prevenire bine pusă la punct, definită în timp şi care atrage atenţia mijloacelor de informare în masă.

 

Cele mai frecvente controale de acest tip sunt desfăşurate pentru depistarea angajatorilor care utilizează munca la negru, pentru sancţionarea contravenţională a acestora şi pentru impunerea încheierii unor contracte individuale de muncă pentru persoanele depistate muncind fără forme legale de angajare.

 

Deşi acest tip de control pare concentrat pe un domeniu strict delimitat, inspectorul de muncă, în momentul în care va constata existenţa unor indicii privind încălcarea altor prevederi legale, va extinde verificările şi asupra acestor aspecte luând măsurile care se impun.

 

 

  1.5. Acţiunea de control

 

Controlul desfăşurat de inspectorii de muncă este acea activitate legală, necesară şi utilă exercitată cu obiectivitate şi nepărtinire, destinată menţinerii sau restabilirii echilibrului între dispoziţiile normative aplicabile domeniului relaţiilor de muncă şi modul concret în care acţionează entitatea controlată sau structurile sale interne şi personalul acestora în acel domeniu.

 

Scopul controlului efectuat de inspectorii de muncă este obţinerea de date şi informaţii concludente, a căror analiză, prelucrare şi interpretare să permită evaluarea realistă a nivelului de înţelegere, acceptare şi respectare a obligaţiilor din domeniul raporturilor de muncă stabilite în sarcina unităţii controlate.

 

Controlul are ca element central vizita de inspecţie, care se desfăşoară în locurile în care entitatea controlată îşi desfăşoară activitatea. Documentele de control pot fi întocmite de inspectorul de muncă la sediul inspectoratului şi prezentate reprezentantului legal al unităţii controlate pentru luare la cunoştinţă, sau pot fi întocmite de faţă cu acesta la sediul unităţii.

 

 

  1.5.1. Drepturi şi obligaţii ale inspectorului

 

Drepturi

·         să solicite conducerii entităţii controlate, documentele şi informaţiile necesare pentru efectuarea controlului;

·         să procure dovezi, să efectueze investigaţii sau examene, să ceară prezentarea documentaţiei pe care o consideră necesară;

·         să ceară informaţii, fie singuri, fie în prezenţa martorilor, de la orice persoană şi despre orice problemă care constituie obiectul controlului;

·         să impună ca abaterile constatate în domeniu să fie remediate pe loc sau într-un timp limitat;

·         să dispună măsuri atunci când conducătorul persoanei juridice nu îşi îndeplineşte obligaţiile legale;

·         să sesizeze organele de urmărire penală cu privire la cazurile de abateri considerate infracţiuni;

·         să constate contravenţii şi să aplice sancţiuni contravenţionale;

·         să aibă acces liber, permanent şi fără înştiinţare prealabilă, în sediul persoanei juridice care face obiectul controlului, sau în orice alt loc de muncă organizat de aceasta;

·         să beneficieze de protecţie din partea instituţiei publice, împotriva ameninţărilor, violenţelor, faptelor de ultraj cărora le-ar putea fi victimă în exercitarea atribuţiilor de control;

·         să primească sprijinul şi punctele de vedere din partea specialiştilor din cadrul inspectoratului de muncă şi Inspecţiei Muncii sau a celor neutri în raport cu unitatea controlată.

 

Obligaţii

• să respecte şi să aplice Constituţia, legile şi reglementările specifice care stabilesc atribuţiile, competenţele şi coordonatele activităţii Inspecţiei Muncii, precum şi drepturile şi îndatoririle inspectorului de muncă cuprinse în acte normative, statut profesional, coduri de conduită, regulamente interne etc.;
• să respecte regulile, procedurile, uzanţele şi normele tehnice elaborate şi adoptate, potrivit legii, care cârmuiesc activitatea entităţii controlate;
• să respecte principiile ingerinţei minime în activitatea entităţii controlate şi a prezumţiei de nevinovăţie a personalului care acţionează în structurile de conducere sau de execuţie ale acesteia;
• să îşi îndeplinească cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu legea, îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcţionarilor publici;
• să nu aibă nici un interes, direct sau indirect de orice natură ar fi acesta, în unităţile care se află sub incidenţa controlului lor;
• să respecte regimul juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităţilor;
• să nu dezvăluie secrete de fabricaţie şi, în general, procedurile de exploatare, de care ar putea lua cunoştinţă în exercitarea funcţiilor lor, nici după încetarea raporturilor de serviciu;
• să păstreze confidenţialitatea oricărei reclamaţii care semnalează nerespectarea prevederilor legale din domeniul relaţiilor de muncă şi să nu dezvăluie conducătorului entităţii controlate faptul că inspecţia a fost efectuată ca urmare a unei reclamaţii;
• să nu solicite şi să nu accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, în considerarea funcţiei lor publice, daruri sau alte avantaje;
• să nu primească direct cereri care a căror rezolvare intră în competenţa lor sau să discute direct cu petenţii (face excepţie situaţia în care petentul este salariat al angajatorului şi este intervievat în cadrul vizitei la punctul de lucru cu ocazia controlului);
• la începerea acţiunii, să prezinte reprezentantului entităţii controlate împuternicirea expresă (ordin de serviciu, legitimaţie, orice alt document relevant) care confirmă desemnarea pentru efectuarea controlului, să indice actele normative a căror respectare va fi urmărita şi să îl prevină asupra consecinţelor refuzului de a permite efectuarea controlului;
• să solicite prezentarea şi să facă menţiuni în registrul unic de control;
• să comunice reprezentantului entităţii controlate şi să consemneze în actul de control că documentele, materialele şi informaţiile obţinute în timpul controlului îşi păstrează caracterul şi gradul de confidenţialitate acordate de emitentul acestora şi va lua măsurile adecvate pentru aducerea la îndeplinire a acestei obligaţii.

 

 

  1.5.2. Drepturi şi obligaţii ale persoanei controlate

- H.G.R. 767 /1999 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii (Art.3)
- Legea 108 /1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii (Art.6,19)
- Legea 252 /2003 privind registrul unic de control (Art.3,4)

 

Drepturi

• să solicite inspectorului prezentarea legitimaţiei şi a tematicii de control;
• să solicite inspectorului de muncă, efectuarea menţiunilor în registrul unic de control; dacă tematica de control include depistarea muncii fără forme legale, registrul unic de control va fi completat după efectuarea verificărilor;
• să impună echipei de control respectarea normelor interne de comportare în unitate dacă acestea nu restrâng drepturile inspectorului şi respectă prevederile legale;
• să solicite amânarea controlului, în situaţii excepţionale justificate, dacă verificările nu urmăresc surprinderea inopinată a unor situaţii de fapt, legate de activitatea angajatorului;
• să solicite conducerii inspectoratului desemnarea unui alt inspector, atunci când consideră că există o situaţie de conflict de interese;
• să fie reprezentat pe parcursul verificărilor de o persoană împuternicită, cu excepţia momentului semnării documentelor de control;
• să solicite explicaţii suplimentare cu privire la aspectele consemnate de inspector în documentele de control;
• să solicite corectarea unor erori existente în conţinutul documentelor de control;
• să conteste prin procedura de contencios administrativ, deciziile inspectorului de muncă conţinute de procesul-verbal de control;
• să conteste în instanţă procesul-verbal de constatare a contravenţiilor şi să facă menţiuni în cuprinsul acestuia.

 

Obligaţii

• să permită accesul liber şi permanent al inspectorului în incinta unităţii şi la locurile de muncă organizate; în acest sens angajatorul are obligaţia de a-şi instrui salariaţii pentru a nu împiedica controlul inspectorului de muncă;
• să prezinte registrul unic de control;
• să-l prevină pe inspector asupra riscurilor de accidentare care pot surveni în timpul vizitei de inspecţie;
• să prezinte actele şi documentele solicitate în termenul indicat de inspector şi să dea toate informaţiile necesare efectuării controlului;
• să ofere inspectorului cel puţin condiţiile minime de spaţiu şi mobilier de birou, pentru redactarea documentelor de control, iar în lipsa acestora să se prezinte la sediul inspectoratului;
• la solicitarea inspectorului, să asigure intervievarea salariaţilor fără prezenţa sa;
• să aducă la îndeplinire măsurile obligatorii dispuse la termenele stabilite de inspector;
• să nu ofere inspectorului cadouri sau alte avantaje materiale.

 

 

  1.6. Sancţiuni şi măsuri

- H.G.R. 767 /1999 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii (Art.17)
- Legea 108 /1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii (Art.6,18,19,20,21,24)
- Ord. 2 /2001 privind regimul juridic al contravenţiilor (Art.1)
- Legea 554 /2004 a contenciosului administrativ (Art.1)

 

Inspecţia Muncii este o instituţie care poate adopta măsuri coercitive, ce implică autoritatea statului, în situaţia în care entităţile controlate nu respectă conduita legală în domeniul relaţiilor de muncă.

 

 

  1.6.1. Categorii de fapte contravenţionale şi procedura de aplicare a sancţiunilor

 

Inspectorii de muncă din cadrul Inspecţiei Muncii sunt desemnaţi să constate şi să sancţioneze contravenţii prevăzute de mai multe acte normative, din domeniul complex al relaţiilor de muncă.

 

Domeniile specifice sunt următoarele:

• obligaţiile angajatorului conţinute de Codul muncii, contractele colective de muncă şi actele normative din domeniul relaţiilor de muncă;
• înregistrarea contractelor individuale de muncă şi depunerea la inspectoratele teritoriale de muncă a carnetelor de muncă şi a documentelor necesare completării acestora;
• modul de încheiere, executare, modificare, suspendare şi încetare a contractului de ucenicie la locul de muncă;
• întocmirea şi completarea registrului general de evidenţă a salariaţilor;
• întocmirea, completarea, păstrarea şi evidenţa carnetului de muncă;
• protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate;
• protecţia maternităţii la locurile de muncă;
• regimul de muncă al străinilor;
• stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată;
• condiţiile de înfiinţare şi funcţionare a agentului de muncă temporară;
• detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale;
• protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora.
  

 

 

Fapta contravenţională poate fi constatată de inspector în termen de 6 luni de la săvârşire, cu excepţia contravenţiilor continue care pot fi constatate oricând în timpul comiterii.

 

Sancţiunile se constată de inspectorii de muncă prin încheierea proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor. Aceste documente se încheie de regulă în prezenţa angajatorului controlat, dar pot fi încheiate şi în lipsa acestuia. Refuzul contravenientului de a participa la întocmirea procesului-verbal şi semnarea acestuia nu constituie un impediment pentru desfăşurarea procedurii de sancţionare contravenţională. Împrejurarea pentru care procesul-verbal nu a fost semnat de contravenient va fi atestată de unul sau mai mulţi martori, urmând ca documentul să fie comunicat prin poştă sau prin afişare, în termen de 30 de zile de la întocmire.

 

 

  1.6.2. Sancţiuni aplicabile (cuantum minim-maxim)

 

Sancţiunile contravenţionale care pot fi aplicate de inspectorii de muncă sunt, avertismentul şi amenda. Dintre aceste două variante, avertismentul are caracter de excepţie, fiind aplicat doar în acele situaţii în care fapta contravenţională este de gravitate redusă, prezentând un pericol social minor.

 

Cuantumul amenzii este stabilit de inspector, care apreciază gravitatea faptei şi situaţia contravenientului, hotărând valoarea sancţiunii între un minim şi un maxim stabilit de actul normativ.

 

Pentru unele fapte contravenţionale, există posibilitatea achitării în 48 de ore de la comunicare, a jumătate din minimul amenzii prevăzute pentru acea faptă.

 

Inspectorii de muncă pot aplica sancţiuni contravenţionale între 300 RON - 3.000.000 ROL şi 100.000 RON - 1.000.000.000 ROL. Intervalul diferă în funcţie de actul normativ care stabileşte şi sancţionează fapta contravenţională.

 

 

  1.6.3. Măsurile obligatorii

 

Inspectorii de muncă pot dispune în sarcina angajatorului măsuri obligatorii în cazul constatării unor încălcări ale prevederilor legale. Pentru îndeplinirea măsurilor inspectorul stabileşte un termen care va ţine cont de urgenţa situaţiei şi de posibilităţile reale ale angajatorului de a le duce la îndeplinire.

 

În actul de control prin care sunt impuse măsurile obligatorii, inspectorul evidenţiază obligaţia entităţii controlate de a comunica în scris, într-un termen raportat la termenele măsurilor, modul de ducere la îndeplinire a acestora. Angajatorii pot cere prelungirea termenelor acordate, iar în cazurile în care solicitarea este justificată, inspectorul poate accepta aceste cereri.

 

La expirarea termenelor, inspectorul de muncă va verifica modul de aducere la îndeplinire a măsurilor obligatorii.

 

Refuzul de a aduce la îndeplinire măsurile obligatorii la termenele stabilite de inspectorul de muncă atrage răspunderea contravenţională a angajatorului.

 

 

  1.6.4. Sesizarea altor instituţii

 

În cazul în care Inspecţia Muncii constată existenţa unor încălcări a prevederilor legale din domeniul de competenţă aparţinând altor instituţii, va sesiza aceste organisme pentru continuarea verificărilor şi adoptarea măsurilor care se impun.

 

Dacă inspectorii de muncă constată existenţa unor fapte contravenţionale în materia egalităţii de şanse şi discriminării, documentul de constatare va fi înaintat autorităţii competente să aplice sancţiunea contravenţională.

 

Angajatorii care deşi au mai mult de 21 salariaţi, nu au iniţiat negocieri în vederea încheierii contractului colectiv de muncă, sunt comunicaţi direcţiilor de muncă, solidaritate socială şi familie.

 

În situaţia constatării încălcării de către angajatori a prevederilor legale cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor de ucenicie la locul de muncă, precum şi în situaţia aplicării unor sancţiuni contravenţionale în acest domeniu, inspectoratele teritoriale de muncă vor sesiza direcţiile de muncă solidaritate socială şi familie.

 

Faptele de natură infracţională constatate de inspectorii de muncă, sunt comunicate împreună cu actele şi documentele întocmite procurorului pentru continuarea cercetărilor.

 

 

  1.6.5. Modalitate de contestare şi termene (p-v control şi p-v contravenţie)

 

Contestaţia administrativă

În situaţia în care inspectorul dispune o măsură obligatorie pe care angajatorul o contestă în contencios administrativ, instanţa de judecată poate considera că măsura nu este legală sau este dispusă cu încălcarea unor prevederi legale.

 

Entitatea controlată se poate adresa cu o contestaţie către conducerea inspectoratului de muncă, care va trebui să formuleze un răspuns în termen de 30 de zile cu privire la menţinerea, reformularea, schimbarea termenelor sau anularea măsurilor obligatorii dispuse de inspector prin actul de control.

 

În situaţia în care angajatorul controlat nu primeşte un răspuns în termenul menţionat, sau răspunsul primit îl nemulţumeşte, se poate adresa instanţei de judecată.

 

Un amănunt important de reţinut pentru contestatar este: contestarea în instanţă a procesului-verbal de control nu suspendă automat şi măsurile obligatorii dispuse de inspector. Acest fapt se produce doar dacă contestatarul solicită aceasta în mod expres şi judecătorul aprobă această cerere. În caz contrar, dacă măsurile obligatorii nu sunt îndeplinite la termenul stabilit de inspector, poate fi aplicată sancţiunea contravenţională.

 

Contestarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei

Angajatorul poate depune o contestaţie la inspectoratul de muncă, în termen de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal. Contestarea suspendă punerea în executare a sancţiunii aplicate şi va fi comunicată instanţei de judecată care va decide asupra temeiniciei şi legalităţii sancţiunii aplicate.

 

Dacă, în termen de 15 zile de la comunicare contravenientul nu achită amenda şi/sau nu contestă procesul-verbal de constatare a contravenţiei, inspectorul este obligat să iniţieze executarea silită. Procesul-verbal de constatare a contravenţiei se trimite organului de administrare fiscală de stat, în a cărui circumscripţie îşi are sediul contravenientul.

 

 

  1.6.6. Termene de prescripţie

 

Aplicarea amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la săvârşire. Excepţie fac acele contravenţii cu caracter continuu, când prescripţia aplicării amenzii intervine în termen de 6 luni, de la data constatării.

 

Pentru obligaţiile succesive a căror neîndeplinire este sancţionată contravenţional, termenul de 6 luni curge de la momentul fiecărei obligaţii care nu a fost respectată (ex. depunerea trimestrială a dovezilor de plată a salariilor la inspectoratele de muncă).

 

De la momentul constatării, sancţiunea contravenţională poate fi aplicată în termen de 30 zile.

 

Dacă fapta este cercetată ca infracţiune, pe durata cercetării termenele de prescripţie nu curg. Dacă procurorul va constata că fapta nu este de natură infracţională, inspectorul de muncă poate aplica sancţiunea, excluzând din calculul termenului de prescripţie, perioada de timp cât a durat cercetarea penală.

 

Prescripţia se referă numai la posibilitatea sancţionării cu amendă a faptei respective. Obligaţia rămâne şi trebuie respectată, chiar dacă nu mai poate fi constatată şi sancţionată cu amendă. De exemplu, angajatorul are obligaţia de a depune dovezile de calcul a salariilor la inspectoratele de muncă pentru perioade de doi ani în urmă, chiar dacă nu mai poate fi sancţionat cu amendă pentru această faptă. Sancţiunea avertismentului poate fi aplicată oricând fără ca prescripţia să intervină.

 

 

  1.7. Consultanţă şi îndrumare

 

Inspecţia Muncii în mod direct şi inspectoratele teritoriale de muncă oferă consultanţă angajaţilor şi angajatorilor. Consultanţa şi îndrumarea se realizează prin compartimente specializate dar şi în cadrul acţiunilor de control de către inspectorii de muncă. Scopul este acela de a evita încălcarea prevederilor legale atât de către angajatori cât şi de către angajaţi şi de a evita apariţia unor conflicte de muncă, individuale sau colective.

 

 

  1.7.1. Consultanţă pentru angajaţi şi angajatori

 

Costurile directe şi indirecte ale conflictelor de muncă sunt mari şi din acest motiv, soluţionarea unor neînţelegeri înainte de a degenera ireversibil reprezintă o preocupare a Inspecţiei Muncii. Multe din conflictele de muncă apar din cauza necunoaşterii prevederilor legale, a incapacităţii organizatorice a unităţilor şi a neconştientizării consecinţelor acestor situaţii.

 

O concediere declarată ilegală de instanţa de judecată, poate falimenta o firmă de dimensiuni mici, datorită despăgubirilor ce trebuie plătite salariatului pentru perioada judecăţii, în care acesta nu a prestat muncă. O demisie verbală sau fără respectarea perioadei de preaviz, poate atrage concedierea disciplinară a salariatului, cu urmări ireversibile pentru imaginea din carnetul de muncă.

 

Consultanţa şi îndrumarea se acordă direct la sediul Inspecţiei Muncii şi la inspectoratele teritoriale de muncă, în scris, prin scrisori şi e-mail sau chiar telefonic.

 

Periodic, în momentele în care actele normative din domeniul relaţiilor de muncă se modifică consistent, sunt organizate întâlniri cu angajatorii pentru informarea acestora şi pentru a clarifica aspectele interpretabile.

 

La afişiere şi pe paginile de internet, angajatorii au la dispoziţie modele orientative de formulare utilizabile în cadrul relaţiilor de muncă. Poate fi evitată astfel, neîndeplinirea condiţiilor de formă pentru emiterea documentelor de modificare şi încetarea  contractelor individuale de muncă.

 

 

  1.7.2. Cursuri de pregătire

 

Centrul de Pregătire şi Perfecţionare Profesională Botoşani împreună cu inspectoratele teritoriale de muncă organizează cursuri de perfecţionare profesională pentru persoanele cu atribuţii în domeniul resurselor umane.

 

La finalizarea cursurilor se eliberează certificate de absolvire care atestă perfecţionarea profesională în domeniul vizat. Prin aceste programe de perfecţionare nu se dobândeşte o calificare pentru o anumită profesie. Scopul este de a îmbunătăţi cunoştinţele teoretice şi practice ale cursanţilor, în domeniul relaţiilor de muncă şi al securităţii şi sănătăţii în muncă.

 

Cursurile sunt susţinute de jurişti, economişti şi inspectori de muncă din cadrul Inspecţiei Muncii, formatori atestaţi şi specializaţi în cadrul instituţiei. Accentul este pus pe problemele concrete cu care se confruntă practicienii din domeniul resurselor umane.

 

 

  1.8. Evidenţa relaţiilor de muncă

 

Inspecţia Muncii prin inspectoratele teritoriale de muncă completează carnetele de muncă pentru salariaţii angajatorilor din domeniul privat. În acest scop sunt arhivate documentele de personal pentru salariaţii acestei categorii de angajatori, începând cu anul 1990.

 

 

  1.8.1. Categorii de angajatori vizaţi

 

Societăţile comerciale cu capital integral privat, persoanele fizice, asociaţiile cooperatiste, asociaţiile familiale, asociaţiile, fundaţiile, organizaţiile sindicale şi patronale şi oricare alte organizaţii înfiinţate, au obligaţia de a transfera o parte din activitatea de personal către inspectoratele teritoriale de muncă.

 

Angajatorii depun acte şi documente la inspectoratul de muncă din judeţul în care au sediul social. În fiecare judeţ, în localităţile mai importante, există organizate puncte de lucru ale inspectoratelor, unde angajatorii din arealul geografic apropiat pot depune documente.

 

Angajatorii care au înfiinţat puncte de lucru sau sedii secundare în alte judeţe decât cel în care îşi au sediul/domiciliul şi au delegat acestora prerogativa încheierii contractelor de muncă, pot opta pentru depunerea carnetelor de muncă şi a documentelor privind relaţiile de muncă, la inspectoratul de muncă din judeţul respectiv, pentru salariaţii care îşi desfăşoară activitatea la acel punct de lucru sau sediu secundar.

 

Societăţile comerciale care îşi schimbă structura capitalului, în integral privat, au obligaţia de a depune carnetele de muncă şi documentele de personal la inspectoratele de muncă de la data înregistrării acestor mutaţii la  Oficiul Registrului Comerţului.

 

 

  1.8.2. Relaţia cu angajatul

 

Angajatul intră în relaţie cu inspectoratele de muncă, în domeniul evidenţei muncii, pentru necesităţi curente sau la încetarea activităţii la un angajator.

 

În timpul derulării relaţiilor de muncă, salariaţii pot solicita împrumutul temporar al carnetelor de muncă, pentru dovedirea calităţii de salariat şi a veniturilor  cu caracter permanent din salarii. De asemenea, în situaţia în care angajatorul nu-şi îndeplineşte obligaţia de a înmâna salariatului câte un exemplar din actele şi documentele legate de relaţiile de muncă, pot fi solicitate copii ale acestor înscrisuri de la inspectoratele de muncă.

 

În scopul depunerii dosarelor de pensionare, angajaţii solicită carnetele de muncă pentru verificarea de către casele teritoriale de pensii a îndeplinirii condiţiilor de stagiu de cotizare.     

 

La încetarea activităţii, angajatul intră în posesia carnetului de muncă, fie direct de la inspectoratele de muncă, fie prin intermediul angajatorilor, având verificate şi certificate înscrierile din acest act privind activitatea în muncă desfăşurată. Persoanele care nu au avut întocmit carnet de muncă, obţin adeverinţe tip carnet de muncă care vor fi înscrise ulterior în carnete, având aceeaşi forţă probantă.

 

Pentru angajatorii care nu mai există, pe baza arhivelor existente începând cu anul 1990, salariaţii pot formula cereri pentru eliberarea unor adeverinţe privind activitatea în muncă.

 

 

  1.8.3. Relaţia cu angajatorul

 

Pentru angajatorii privaţi, inspectoratele teritoriale de muncă completează, certifică şi vizează carnetele de muncă ale salariaţilor, sau întocmesc, certifică şi vizează adeverinţe tip carnet de muncă. În acest scop, legea instituie obligaţii concrete pentru angajatori, cu termene precise, pentru a căror neîndeplinire se aplică sancţiuni contravenţionale.

 

Obligaţiile angajatorilor în domeniul evidenţei muncii, faţă de inspectoratele teritoriale de muncă, sunt următoarele:

• depunerea carnetelor de muncă;
• depunerea actelor privind încheierea, modificarea, executarea, suspendarea şi încetarea contractelor de muncă în termen de 5 zile de la perfectare;
• depunerea lunară a dovezilor de calcul a drepturilor salariale, până pe data de 25 a lunii următoare celei pentru care se face plata acestora;
• depunerea lunară a declaraţiei fiscale privind stabilirea comisionului pentru completarea carnetelor de muncă, până pe data de 25 a lunii următoare celei pentru care este datorat.

 

Actele şi documentele se depun direct de către reprezentantul legal al angajatorului sau de către un împuternicit al acestuia, la ghişeele inspectoratelor teritoriale de muncă, sau prin poştă cu confirmare de primire. În momentul în care conceptul de semnătură electronică se va extinde, documentele se vor putea depune şi în format electronic, prin intermediul poştei electronice.

 

Angajatorii pot solicita copii ale documentelor depuse la inspectoratele de muncă, în situaţia în care arhivele proprii au fost distruse.

 

Angajatorii pot solicita ca păstrarea şi completarea carnetelor de muncă ale salariaţilor să se facă la unitate. În urma unei evaluări ce include verificarea condiţiilor şi a capacităţii solicitantului împreună cu evaluarea cunoştinţelor persoanei care urmează să facă aceste operaţiuni, inspectoratul poate acorda această aprobare pentru o perioadă determinată de un an calendaristic, cu posibilitatea de prelungire.

 

 

  1.9. Înregistrarea muncii

 

În scopul prevenirii muncii fără forme legale şi pentru monitorizarea unor raporturi de muncă de tip special angajatorii au obligaţia de a înregistra contractele de muncă şi registrul general de evidenţă a salariaţilor la inspectoratele teritoriale de muncă.

 

 

  1.9.1. Înregistrarea contractelor individuale de muncă

 

Societăţile comerciale cu capital integral privat, persoanele fizice, asociaţiile cooperatiste, asociaţiile familiale, asociaţiile, fundaţiile, organizaţiile sindicale şi patronale şi oricare alte organizaţii înfiinţate, au obligaţia de a înregistra contractele individuale de muncă la inspectoratele teritoriale de muncă în termen de 20 de zile de la încheiere.

 

 

  1.9.2. Înregistrarea registrului general de evidenţă a salariaţilor

 

Toţi angajatorii au obligaţia înfiinţării şi înregistrării la inspectoratul teritorial de muncă a registrului general de evidenţă a salariaţilor cel mai târziu la data încheierii primului contract individual de muncă. La încetarea activităţii angajatorul va depune registrul la inspectoratul de muncă.

 

Începând cu 01 septembrie 2006 registrul se va întocmi în format electronic şi va fi transmis inspectoratului teritorial de muncă la înfiinţarea registrului precum şi la modificarea elementelor conţinute de acesta.

 

Registrul electronic de evidenţă a salariaţilor se va putea transmite şi prin completarea on-line a bazei de date care va exista pe portalul www.inspectiamuncii.ro.

 

 

  1.9.3. Înregistrarea contractelor de ucenicie la locul de muncă

 

Angajatorii care încheie contracte de ucenicie la locul de muncă, indiferent de natura capitalului (de stat sau privat) au obligaţia înregistrării acestora la inspectoratul teritorial de muncă în termen de 20 de zile de la încheiere.

 

 

  1.10. Avize, aprobări, informări

 

În domeniul relaţiilor de muncă, Inspecţia Muncii prin inspectoratele teritoriale de muncă, acordă aprobări, avize consultative şi primeşte informări de la angajatori.

 

 

  1.10.1. Comunicarea proiectului de concediere colectivă şi acordarea prelungirii termenelor

 

Angajatorii care intenţionează să efectueze concedieri colective, au obligaţia de a comunica cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte, inspectoratului teritorial de muncă, proiectul de concediere colectivă. Acest document este comunicat de asemenea agenţiei judeţene pentru ocuparea forţei de muncă şi sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor.

 

Inspectoratele teritoriale de muncă verifică dacă proiectul de concediere conţine date despre salariaţii existenţi şi cei care vor fi afectaţi de concediere, motivele care au determinat situaţia, criteriile de diferenţiere a salariaţilor, măsurile luate pentru limitarea numărului concedierilor şi pentru atenuarea consecinţelor concedierilor, precum şi perioada în care se vor produce desfacerile contractelor individuale de muncă şi termenul în care sindicatul poate face propuneri.

 

La solicitarea motivată a angajatorului sau sindicatului, inspectoratul teritorial de muncă poate prelungi termenul de 30 de zile cu maximum 10 zile calendaristice.

 

 

  1.10.2. Informarea privind utilizarea în mod frecvent a muncii de noapte

 

Angajatorii care utilizează în mod frecvent munca în intervalul orar 22⁰⁰-6⁰⁰ au obligaţia de a aduce la cunoştinţa inspectoratelor teritoriale de muncă acest fapt. Informarea va cuprinde numărul de salariaţi aflaţi în această situaţie şi măsurile organizatorice sau financiare care compensează munca de noapte (reducerea programului sau spor la salariu).

 

Scopul acestei informări este acela de a crea la nivelul Inspecţiei Muncii o bază de informaţii care să ajute la direcţionarea verificărilor cu această temă.

 

 

  1.10.3. Aprobarea care se acordă angajatorilor pentru păstrarea şi completarea carnetelor de muncă

 

Societăţile comerciale cu capital integral privat, persoanele fizice, asociaţiile cooperatiste, asociaţiile familiale, asociaţiile, fundaţiile, organizaţiile sindicale şi patronale şi oricare alte organizaţii înfiinţate, au obligaţia de a depune carnetele de muncă la inspectoratele teritoriale de muncă pentru păstrare şi completare.

 

Aceste categorii de angajatori pot solicita aprobarea inspectoratelor teritoriale de muncă pentru a păstra şi completa carnetele de muncă la unitate.

 

În funcţie de numărul de salariaţi, condiţiile organizatorice, competenţele personalului care va efectua înscrierile în carnetele de muncă (evaluate printr-o examinare), "cazierul contravenţional" şi modul de îndeplinire a obligaţiilor angajatorului în raport cu Inspecţia Muncii sau cu gestionarii bugetelor de asigurări sociale, inspectoratul teritorial de muncă poate acorda sau refuza aprobarea păstrării şi completării carnetelor de muncă. Aprobarea se acordă pentru un an calendaristic şi poate fi reînnoită.

 

 

  1.10.4. Dovada înregistrării la Inspectoratul Teritorial de Muncă a agenţilor de ocupare a forţei de muncă în străinătate

 

Agenţii de ocupare a forţei de muncă în străinătate au obligaţia de a se înregistra la inspectoratul teritorial de muncă. După îndeplinirea acestei proceduri solicitanţii obţin o dovadă a înregistrării, pe care o pot prezenta persoanelor aflate in căutarea unui loc de muncă.

 

Agenţii înregistraţi prezintă un nivel minim de credibilitate în faţa solicitanţilor unui loc de muncă. Aceste societăţi intră astfel în atenţia inspectoratului teritorial de muncă pentru monitorizare şi control.

 

 

  1.10.5. Informarea încetării contractului de muncă al gravidelor sau beneficiarelor de concediu pentru creşterea copilului

 

Angajatorul care a încetat raporturile de muncă sau de serviciu cu o salariată gravidă, care a născut recent, care alăptează, care beneficiază de concediu pentru risc maternal, concediu de maternitate, concediu pentru creşterea copilului sau pentru îngrijirea copilului bolnav, este obligat să comunice în scris inspectoratului teritorial de muncă, documentul prin care încetează contractul de muncă, însoţit de copiile documentelor justificative pentru măsura luată.

 

Această obligaţie aparţine tuturor unităţilor care desfăşoară raporturi de muncă sau de serviciu, fie ele private, de stat, instituţii publice, organizaţii sau asociaţii, persoane fizice sau alte categorii de persoane juridice.

 

În termen de 7 zile de la comunicarea deciziilor, inspectoratul teritorial de muncă va emite un aviz consultativ. Acesta se va baza pe verificarea documentaţiei prezentate şi a situaţiei de fapt care a determinat încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu. Pe lângă angajator, avizul va fi comunicat salariatei şi sindicatului sau reprezentaţilor salariaţilor.