1

12. Munca în străinătate

- Legea 156 /2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate (Art.1)
- H.G.R. 384 /2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 156/2000 (Art.1)

Activitatea de intermediere între cetăţenii români şi angajatorii din străinătate pentru găsirea şi ocuparea unui loc de muncă în afara graniţelor ţării, este reglementată de strict de lege pentru protecţia acestor persoane.

12.1. Agenţii de ocupare a forţei de muncă

Activitatea de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate poate fi desfăşurată numai de Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă şi de către agenţii de ocupare a forţei de muncă în străinătate, entităţi care trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

să fie societate comercială constituită în temeiul Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, inclusiv filială a unei societăţi comerciale străine;
să aibă activitatea principală "Selecţia şi plasarea forţei de muncă" cod CAEN - 7450;
să aibă angajat personal cu experienţă în domeniu, să dispună de spaţiu şi dotări necesare pentru buna desfăşurarea activităţii şi să deţină o bancă de date cu ofertele şi solicitările de locuri de muncă;
să fie înregistraţi la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază îşi au sediul;
să deţină oferte ferme de locuri de muncă în străinătate, cu specificarea duratei contractelor, numărului de muncitori, funcţiile şi meseriile solicitate precum şi nivelul de salarizare.

Persoana care apelează la serviciile unui agent de ocupare a forţei de muncă în străinătate, poate solicita acestuia să-i prezinte dovada înregistrării la Inspectoratul Teritorial de Muncă precum şi oferta fermă de locuri de muncă de la angajatorul din străinătate. Existenţa acestor documente asigură un nivel minim acceptabil de credibilitate pentru firma respectivă. De asemenea, inspectoratul teritorial de muncă care a înregistrat agentul, poate oferi informaţii suplimentare pe baza controalelor efectuate şi a raportărilor trimestriale făcute de aceste firme.

12.2. Obligaţiile agenţilor de ocupare a forţei de muncă

Agentul de ocupare a forţei de muncă trebuie să pună la dispoziţia solicitanţilor de locuri de muncă şi să asigure includerea în contractele individuale de muncă următoarele elemente şi informaţii, cuprinse de contractele ce conţin oferte ferme de locuri de muncă în străinătate:

funcţia, meseria sau ocupaţia;
natura şi durata angajării, condiţiile de angajare, de încetare a angajării sau de reangajare;
durata timpului de muncă şi de repaus;
tariful orar, salariul lunar şi datele de plată a salariului;
sporuri, ore suplimentare şi alte drepturi salariale;
cazurile în care pot fi urmărite drepturile salariale;
durata, modul de acordare şi drepturile băneşti aferente concediului de odihnă;
condiţiile de muncă, măsuri de protecţie şi securitate a muncii;
posibilitatea transferării salariatului în România;
asigurarea medicală a angajaţilor români, similară cu cea a cetăţenilor din ţara primitoare;
acordarea de despăgubiri angajaţilor români în cazul accidentelor de muncă, al bolilor profesionale sau al decesului;
condiţiile de cazare, de locuit sau, după caz, de închiriere a unei locuinţe şi de asigurare a hranei;
asigurarea formalităţilor, stabilirea condiţiilor de transport din România în statul în care se asigură ofertele de locuri de muncă şi retur pentru angajaţii cetăţeni români şi membrii de familie care îi însoţesc sau îi vizitează, precum şi suportarea cheltuielilor aferente;
taxele, impozitele şi contribuţiile care grevează asupra veniturilor angajaţilor cetăţeni români, asigurându-se evitarea dublei impuneri sau a dublei perceperi de contribuţii de asigurări sociale;
obligaţiile angajaţilor cetăţeni români în străinătate.

Agenţii de ocupare a forţei de muncă în străinătate, au obligaţia de a asigura încheierea contractelor individuale de muncă încheiate cu angajatorii din străinătate şi în limba română.

Pentru a beneficia de prestaţii de asigurări sociale în România (pensie, indemnizaţii pentru concedii medicale, etc), salariaţii care lucrează în străinătate trebuie să încheie contracte de asigurare şi să plătească instituţiilor competente din ţară contribuţiile corespunzătoare.

Agenţii de ocupare a forţei de muncă care desfăşoară activităţi de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate cu încălcarea prevederilor legale riscă sancţiuni contravenţionale între 5.000 şi 10.000 RON. Cu amendă între 10.000 şi 15.000 RON este sancţionată exercitarea activităţilor de mediere de către alte persoane juridice decât Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă şi agenţii de ocupare a forţei de muncă în străinătate, sau de către persoane fizice.

12.3. Medierea

În vederea efectuării activităţilor de mediere, agenţii de ocupare a forţei de muncă în străinătate vor încheia cu solicitanţii de locuri de muncă contracte de mediere în formă scrisă, care vor cuprinde în general următoarele elemente:

datele de identificare ale părţilor contractante;
obiectul contractului de mediere;
durata contractului de mediere (dacă se depăşeşte acest termen iar firma nu găseşte un loc de muncă în condiţiile prevăzute în contract, este obligată să restituie o parte din tariful de mediere);
obligaţiile furnizorului şi beneficiarului;
tariful serviciilor de mediere;
condiţiile în care se poate modifica şi încetează contractul de mediere;
modul de rezolvare a litigiilor şi data intrării în vigoare a contractului.

Plata către agentul de ocupare a forţei de muncă în străinătate, a unor sume de bani fără încheierea unui contract de mediere, reprezintă un risc major asumat de persoana aflată în căutarea unui loc de muncă.

Dacă tarifele de mediere sunt încasate de la angajatorii străini, agenţii de ocupare a forţei de muncă nu pot pretinde plata acestor servicii şi de la solicitanţii de locuri de muncă. Tariful serviciilor de mediere va fi restituit parţial sau total în situaţia în care agenţii de ocupare a forţei de muncă nu vor reuşi să ofere locuri de muncă în termenul convenit, sau dacă înainte de expirarea duratei contractului de mediere beneficiarul acestui contract renunţă la mediere.

Persoana care semnează un contract de mediere trebuie să citească cu atenţie conţinutul acestui document, să pună întrebări pentru a înţelege care sunt obligaţiile sale şi ale furnizorului serviciului de mediere, precum şi toate celelalte elemente ale contractului. Pentru orice sumă de bani achitată trebuie solicitată chitanţă, importante fiind şi menţiunile făcute pe acest document privind prestaţia efectuată (ce reprezintă plata).

Sunt situaţii în care agenţii de ocupare a forţei de muncă în străinătate, solicită pentru alte servicii decât cele cuprinse în contractul de mediere (întocmire "curriculum vitae", traducere documente, procesare acte), sume de bani care nu sunt incluse în tariful de mediere. Atenţie, aceşti bani nu vă vor fi returnaţi dacă nu se găseşte un loc de muncă, deoarece agenţii le consideră servicii auxiliare care nu fac parte din activitatea de mediere şi care odată ce au fost prestate trebuie plătite. Deşi legislaţia prevede că agenţii de ocupare a forţei de muncă în străinătate nu pot percepe alte garanţii sau comisioane în afara tarifului de mediere, în cazul unui litigiu va fi dificil să recuperaţi aceşti bani deoarece agentul va motiva că prestaţiile respective au fost efectuate şi că nu fac parte din activitatea de mediere aşa cum este definită de lege.


	CUPRINS: