1

13. Jurisdicţia muncii (conflicte de muncă)

Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de munca cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de munca prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit Codului muncii.

Pot fi părţi în conflictele de muncă:

salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
angajatorii - persoane fizice şi/sau persoane juridice - agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile prezentului cod;
sindicatele şi patronatele;
alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă.

13.1. Categorii de conflicte de muncă

- Legea 53 /2003 Codul muncii (Art.248,249)

Conflictele de muncă pot fi colective sau individuale. Conflictele de muncă colective pot fi de drepturi sau de interese, iar cele individuale de drepturi.

Conflictele de drepturi se nasc atunci când nu sunt respectate drepturile prevăzute în lege sau în contractul colectiv ori individual de muncă.

Conflictele de interese se nasc în cazul unui dezacord intervenit între părţi cu privire la revendicările salariaţilor, încă neconsacrate în lege, contract colectiv sau contract individual de muncă. Conflictele de interese nu se soluţionează în justiţie, deoarece pentru a putea judeca, instanţa are nevoie de un temei legal sau contractual, or conflictul de interese s-a născut tocmai în absenţa unui asemenea temei.

13.2. Competenţa materială

Conflictele de drepturi se soluţionează în faţa instanţei de judecată. Instanţele competente să judece conflictele de drepturi sunt tribunalele, iar în faza de recurs, Curtea de Apel.

Excepţii:

în litigiile privind carnetul de muncă, competenţa revine judecătoriei;
cererile pentru constatarea reprezentativităţii organizaţiilor sindicale de la nivelul unităţii se soluţioneze de către judecătorie;
în cazul grevei, conducerea unităţii poate introduce o cerere de suspendare a acesteia, cerere adresată Curţii de apel în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea.

13.3. Competenţa teritorială şi termene procedurale

- Legea 53 /2003 Codul muncii (Art.284)

Instanţa competentă este cea în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul (reşedinţa sau sediul) reclamantul.

Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:

în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;
în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancţionare disciplinară;
în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator;
pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;
în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.

În toate situaţiile, altele decât cele prevăzute în Cod, termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului.

Cauzele prevăzute sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi de timbrul judiciar. Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă, termenele de judecataănefiind mai mari de 15 zile.

Procedura de citare a părţilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată.

Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare. Probele se administrează cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.

Hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept iar procedura de soluţionare a conflictelor de muncă se reglementează prin lege specială.

Prevederile Codului de procedură civilă le completează pe cele din Codul muncii.

Potrivit obligaţiilor internaţionale asumate de România, legislaţia muncii va fi armonizată permanent cu normele Uniunii Europene, cu convenţiile şi recomandările Organizaţiei Internaţionale a Muncii, cu normele dreptului internaţional al muncii.

Dispoziţiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii şi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile.

Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.


	CUPRINS: