1

4. Salarizare

- Legea 142 /1998 privind acordarea tichetelor de masă (Art.1)
- Legea 53 /2003 Codul muncii (Art.154-166)
- H.G.R. 2346 /2004 privind stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară (Art.1)
- H.G.R. 1766 /2005 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată (Art.1)

4.1. Definiţie

- Legea 53 /2003 Codul muncii (Art.154)

Salariul, element esenţial al contractului individual de muncă, reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, respectiv suma de bani datorată de patron salariatului pentru munca prestată sau serviciile aduse de salariat.

În legislaţie se utilizează şi alţi termeni care definesc preţul muncii prestate de salariat, cum ar fi: retribuţie, remuneraţie, indemnizaţie (noţiune specifică demnitarilor) sau soldă (în cazul militarilor).

4.2. Elementele componente ale salariului

- Legea 53 /2003 Codul muncii (Art.53,145,155,194,)

Componentele salariului sunt următoarele :

Salariul de bază – constituie elementul principal al salariului şi se determină pentru fiecare salariat în raport de:

§ importanţa şi complexitatea atribuţiilor postului;

§ nivelul studiilor;

§ calificarea şi pregătirea profesională.

Salariul de bază reprezintă partea fixă a salariului, în funcţie de care se calculează celelalte drepturi ale salariaţilor (ex. sporuri, indemnizaţia de conducere, salariul de merit).

Indemnizaţiile – constituie alături de sporuri şi adaosuri partea variabilă şi accesorie a salariului; sunt întâlnite, de regulă, în sistemul de salarizare a personalului din instituţiile publice şi reprezintă un drept bănesc pentru unele categorii de personal cu funcţii de conducere.

Potrivit Codului muncii, indemnizaţia este reglementată ca obligaţie a angajatorului în următoarele condiţii:

§ întreruperea temporară a activităţii dacă salariaţii se vor afla la dispoziţia angajatorului, indemnizaţia fiind de cel puţin 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat;

§ participarea la cursuri sau stagii de formare profesională iniţiate de angajator, dacă participarea presupune scoaterea integrală din activitate;

§ efectuarea concediului de odihnă - reprezintă suma de bani ce revine salariaţilor pentru perioada concediului de odihnă, care se calculează ca medie a drepturilor salariale din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul şi nu poate fi mai mică decât valoarea totală a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada respectivă;

§ delegarea şi detaşarea – reprezintă suma de bani cuvenită pentru compensarea cheltuielilor personale ale salariaţilor aflaţi în delegare sau detaşaţi.

Sporurile - se acordă în raport de condiţiile în care se desfăşoară activitatea, de timpul de muncă, de vechimea concretizată în creşterea eficienţei economice a muncii prestate.

În Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anul 2005-2006 sunt prevăzute următoarele sporuri:

§ pentru condiţii deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile 10% din salariul de bază. Se acordă personalului care lucrează în condiţii de efort fizic ridicat, la temperaturi ridicate sau scăzute, în mediu umed, la înălţime, la adâncime, în subteran în alte condiţii de mediu unde atragerea şi menţinerea forţei de muncă se face cu dificultate.

§ pentru condiţii nocive de muncă, 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate. În locurile de muncă unde există anumite condiţii vătămătoare sănătăţii este necesar să se acorde peste salariul de bază o sumă în plus pentru atragerea şi menţinerea forţei de muncă atât timp cât condiţiile se menţin. Lista locurilor de muncă pentru care se acordă acest spor se stabilesc pe categorii de condiţii nocive de către consiliul de administraţie al unităţii, la propunerea Comitetului de securitate si sănătate în muncă, de comun acord cu sindicatul şi face parte din contractul colectiv de muncă. În principiu, locurile de muncă cu condiţii nocive se pot grupa in locuri unde:

o se dezvolta pulberi nocive in procesul de producţie;

o se folosesc diferite substanţe toxice;

o se amplifica zgomotele si trepidaţiile;

o acţionează radiaţiile infraroşii, ionizate, luminoase şi ultraviolete;

o există expunere la contaminări.

Sporurile se acordă pe baza determinărilor efectuate de organele de specialitate, din care sa rezulte ca nivelul noxelor depăşesc limitele admise.

§ pentru orele suplimentare şi pentru orele lucrate în zilele libere şi în zilele de sărbători legale;

Munca suplimentară se efectuează în condiţiile stabilite de Codul muncii, adică cu acordul salariatului şi în limita a 8 ore pe săptămână, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident. De asemenea, prestarea muncii în zilele de repaus săptămânal se desfăşoară în mod excepţional în cazul în care acordarea zilelor libere ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a activităţii. Potrivit Codului muncii, sporul pentru munca suplimentară se stabileşte prin negociere si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.

Pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal se prevede obligaţia de a plăti un spor, stabilit prin contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă, iar în cazul în care zilele de repaus săptămânal se acordă cumulat după o perioada de 15 zile calendaristice, sporul este de 150% din salariul de bază . Pentru munca prestată in zilele de sărbătoare legală, sporul acordat este de cel puţin 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru .

§ pentru vechime în muncă minimum 5% pentru 3 ani vechime şi maxim 25% pentru o vechime de peste 20 de ani din salariul de bază.

§ pentru lucrul în timpul nopţii 25% din salariul de bază. In Codul muncii se precizează că munca prestată în intervalul 22,00-6,00 este considerată muncă de noapte). Salariaţii care prestează în mod frecvent muncă de noapte, fie vor beneficia de un program redus cu o oră faţă de durata normală a unei zile de muncă, fie, de un spor de minimum 15% din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată. Astfel, Codul muncii si CCM unic la nivel naţional pe anii 2005 – 2006 au dispoziţii diferite, situaţie în care vom aplica dispoziţiile mai favorabile salariatului.

§ pentru exercitarea şi a altei funcţii se poate acorda un spor de până la 50% din salariul de bază al funcţiei înlocuite; cazurile în care se aplică această prevedere si cuantumul indemnizaţiei se vor stabili prin negocieri colective la nivel de ramură, grupuri de unităţi sau unităţi.

§ Prin contractele colective la nivel de ramură, grupuri de unităţi sau unităţi s-au stabilit şi alte categorii de sporuri, de ex; spor de şantier, acordat personalului nelocalnic cu domiciliul permanent la o distanţă mai mare de 10 km de localitatea unde îşi desfăşoară activitatea care nu are posibilitatea de a reveni, după orele de program la domiciliu, spor de izolare, spor pentru folosirea unei limbi străine, cu excepţia cazului in care este cuprinsa in obligaţiile postului etc.

Adaosurile la salariu sunt întâlnite sub formă de:

§ adaosul de acord – reprezintă diferenţa dintre suma încasată potrivit formei de salarizare în acord practicată şi salariul de bază corespunzător timpului lucrat. Acest adaos este legat nemijlocit de producţia realizată şi se evidenţiază separat pe statul de plată.

§ premiile acordate din fondul de premiere, calculate într-o proporţie de minim 1,5% din fondul de salarii realizat lunar şi cumulat. Premiile sunt adaosuri care nu se acordă în funcţie de condiţiile de muncă sau de situaţii speciale, ci în funcţie de contribuţia fiecăruia la realizarea scopului unităţii. Fiind o recompensă şi nu un drept al salariatului, premiul nu se negociază.

§ alte adaosuri, reglementate la nivel de unitate (de ex. primele de vacanţă stabilite în sumă fixă sau ca o cotă-parte din salariul de bază).

4.3. Remuneraţii care nu sunt considerate salarii

- Legea 142 /1998 privind acordarea tichetelor de masă (Art.1)
- Legea 210 /1999 privind concediul paternal (Art.1)
- Legea 19 /2000 privind sistemul public de pensii şI alte drepturi de asigurări sociale (Art.1)
- Legea 76 /2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă (Art.1)

cota-parte din profit ce se repartizează salariaţilor, care este de pană la 10% în cazul societăţilor comerciale şi de pană la 5% în cazul regiilor autonome;
tichetele de masă - acestea se acordă salariaţilor de către angajatori, reprezentând o alocaţie individuală de hrană, suportată integral pe costuri de către angajator. Au dreptul la tichete de masă salariaţii din cadrul societăţilor comerciale, regiilor autonome şi din sectorul bugetar, precum şi din cadrul unităţilor cooperatiste şi a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă.
indemnizaţia de asigurări sociale - reprezintă venit de înlocuire pentru pierderea totală sau parţială a veniturilor profesionale ca urmare a accidentelor, bolilor sau maternităţii;
indemnizaţia de şomaj - reprezintă compensaţia parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ şi militarilor care au efectuat stagiul militar şi care nu s-au putut încadra în muncă;
indemnizaţia cuvenită cenzorilor sau administratorilor societăţii comerciale - care sunt remuneraţi cu o sumă fixă, determinată prin statut sau de către adunarea generală care i-a numit;
indemnizaţia de instalare, de mutare în altă localitate - acordată personalului mutat în cadrul aceleiaşi unităţi, în altă localitate, şi care este egală cu un salariu de bază lunar precum şi indemnizaţiile de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într-o unitate situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, în limita unui salariu de bază la angajare;
indemnizaţia cuvenită personalului român trimis în străinătate - calculată şi acordată potrivit;
indemnizaţia cuvenită deputaţilor şi senatorilor - în temeiul, republicată;
indemnizaţia pentru concediul paternal - acordată tatălui, la cerere, în primele 8 săptămâni de la naşterea copilului, care este plătită din fondul de salarii, fiind egal cu salariul pentru perioada respectivă;
diurna – reprezintă o indemnizaţie zilnica care se acordă pe durata detaşării sau delegării, in vederea acoperirii cheltuielilor de hrană, a celor mărunte uzuale, precum şi a costului transportului in interiorul localităţii în care îşi desfăşoară activitatea.

4.4. Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată

Începând cu data de 01.01.2006, acesta este în cuantum de 330 RON şi reprezintă cel mai mic salariu ce poate fi acordat unui angajat cu contract individual de muncă pentru un program complet de lucru de 8 ore/zi şi 5 zile/săptămână. În cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să îşi desfăşoare activitatea din motive neimputabile (de ex.: întreruperea temporară a curentului electric, eliberarea cu întârziere din depozitul de materiale a unor obiecte ce sunt necesare la finalizare unei lucrări), excepţie făcând greva, angajatorul este obligat să-i garanteze în plată salariul menţionat mai sus.

4.5. Plata salariului, modalităţi de plată

Plata salariilor reprezintă o obligaţie principală a angajatorului. Anterior plăţii însă, angajatorul realizează o serie de operaţiuni financiar-contabile care constau în:

calculul drepturilor salariale;
reţinerea şi, după caz, virarea contribuţiilor de asigurări sociale, sănătate, şomaj şi a impozitului pe venit.

Salariul se plăteşte cel puţin o dată pe lună, la data stabilită prin contractul individual de muncă, contractul colectiv aplicabil sau regulamentul intern. Angajatorul are posibilitatea să plătească salariul în două tranşe (chenzinal), ultima plată denumită, de obicei, lichidare se efectuează în prima parte a lunii următoare celei pentru care este datorat salariul.

Modalităţile de plată a salariului sunt următoarele:

în numerar, practica cea mai folosită, prin casieria unităţii;
prin virament în contul bancar al salariatului, dacă această posibilitate este prevăzută prin contractul colectiv de muncă aplicabil.

De asemenea, angajatorul are posibilitatea de a face plata în natură a unei părţi din salariu, care se poate efectua numai în măsura în care aceasta este prevăzută în mod expres în contractul colectiv de muncă aplicabil. În această situaţie suma de bani care rămâne de plătit nu va fi mai mică decât salariul minim brut pe ţară.

Plata salariului se face:

direct titularului sau persoanei împuternicite de acesta pe bază de procură autentificată specială sau generală;
unui membru al familiei sau unei persoane încadrate în aceeaşi unitate, în baza unei împuterniciri vizată de şeful ierarhic superior al titularului.

În cazul decesului salariatului, ordinea persoanelor îndreptăţite să încaseze drepturile salariale neplătite este următoarea:

soţul supravieţuitor;
copii majori ai defunctului;
părinţii acestuia;
în cazul în care nu există nici una dintre aceste categorii, drepturile salariale se vor plăti altor moştenitori, în condiţiile dreptului comun.

4.6. Reţineri din salariu

Reţinerile din salariu sunt supuse unor reguli stricte, astfel încât nici o reţinere nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege. Orice altă reţinere, în afara celor reprezentând contribuţiile legale şi impozitul determinate de angajator în sarcina salariatului, nu poate fi efectuată decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Scadentă – a ajuns la termenul când era prevăzută plata.

Lichidă – datoria are un cuantum bine determinat.

Exigibilă – datoriile pentru care se poate cere executarea întrucât au ajuns la scadenţă.

Întrucât Codul muncii interzice reţinerile care au un alt temei decât hotărârea judecătorească, iar angajamentul de plată nu mai constituie titlu executoriu pentru recuperarea prejudiciului, angajatorul nu are decât posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată.

În situaţia pluralităţii de creditori ai salariatului, se impune următoarea ordinea în care vor fi efectuate plăţile:

obligaţiile de întreţinere, conform Codului Familiei. Potrivit art.84 din Codul familiei, obligaţia de întreţinere există între soţ şi soţie, părinţi şi copii, adoptator şi adoptat, bunici şi nepoţi, străbunici şi strănepoţi, fraţi şi surori, precum şi între alte persoane prevăzute de lege;
contribuţiile şi impozitele datorate către stat;
daunele cauzate proprietăţii prin fapte ilicite;
acoperirea altor datorii.

Plăţile astfel efectuate în decursul unei luni nu pot depăşi jumătate din salariul net. Salariile şi celelalte drepturi băneşti cuvenite angajaţilor de orice fel pot fi urmărite:

până la 1/2 din salariul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţii de întreţinere;
până la 1/3 din salariul lunar net, pentru pagubele pricinuite proprietăţii publice;
până la 1/5 din salariul lunar net, pentru orice alte datorii.

4.7. Dovada plăţii salariului

- Legea 53 /2003 Codul muncii (Art.163)

Dovada primirii drepturilor salariale o constituie semnătura pe statul de plată, iar în cazul plăţii prin virament bancar, orice alte documente care demonstrează efectuarea plăţii.

Întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia îndreptăţeşte angajatul să solicite obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs.

4.8. Prioritatea plăţii salariului faţă de celelalte creanţe ale angajatorului

Salariile se plătesc înaintea oricăror obligaţii ale angajatorului. Ordinea de priorităţi în materia plăţilor prevede ca, în cazul angajatorilor supuşi procedurii de reorganizare judiciară şi a falimentului, creanţele care izvorăsc din contractele individuale de muncă, pe o perioadă de cel mult 6 luni de la începerea procedurii, se plătesc după două categorii de creanţe şi anume:

taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite de lege, inclusiv cheltuieli necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului;
creanţe reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile aferente, acordate de instituţii de credit după deschiderea procedurii, precum şi creanţe rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii;

Faţă de această enumerare, creanţele din salarii se plătesc după cele două categorii de creanţe, însă înaintea creanţelor altor creditori.

4.9. Fondul de garantare a salariilor

Prin acest fond se va asigura plata creanţelor care privesc salarizarea. Modul de constituire si utilizarea a acestui fond se vor reglementa prin lege specială.

4.10. Contribuţii şi impozite aferente salariului

Angajatorul are obligaţia de a calcula şi vira lunar, contribuţiile pe care le datorează bugetului asigurărilor sociale de stat, împreună cu contribuţiile individuale reţinute de la asiguraţi. Plata contribuţiilor sociale de asigurări datorate de angajator şi de asiguraţi se efectuează cu ordin de plată la trezoreriile judeţene, respectiv trezoreriile sectoarelor municipiului Bucureşti, în conturile prevăzute de lege, până la data de 25 a lunii următoare pentru luna precedentă.

Neplata contribuţiilor la termenele stabilite prin lege atrage după sine obligaţia angajatorului de a plăţi majorări de întârziere.

Reţinerea de către angajator de la salariaţi a contribuţiilor datorate bugetelor de asigurări sociale şi nevirarea la termenele stabilite constituie infracţiune şi se pedepseşte de lege.

Cumulul de funcţii nu exclude calculul şi plata contribuţiilor aferente drepturilor salariale, datorate atât de asigurat cat şi de angajator.

4.10.1. Contribuţia la asigurările sociale

Contribuţiile de asigurări sociale sunt:

31,5 %, pentru condiţii normale de muncă;
36,5 %, pentru condiţii deosebite de muncă;
41,5 %, pentru condiţii speciale de muncă.

Contribuţia individuală de asigurări sociale datorată este de 9,5 %, indiferent de condiţiile de muncă.

Contribuţia de asigurări sociale, datorată de angajatori reprezintă diferenţa dintre contribuţiile stabilite anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi contribuţia individuală, fiind de:

22% pentru condiţii normale de muncă;
27% pentru condiţii deosebite de muncă;
32% pentru condiţii speciale de muncă.

De asemenea, prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat se stabileşte şi salariul mediu brut care, este de 9.211.000 lei (921,1 RON) pentru anul 2005.

Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile reglementate prin lege şi nu poate depăşi valoarea corespunzătoare a 5 salarii medii brute pe economie. Baza lunară de calcul, la care angajatorul datorează contribuţia de asigurări sociale, o constituie fondul total de salarii brute lunare realizate de angajaţi.

Baza de calcul nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul mediu al asiguraţilor (media aritmetică simplă rezultată din suma efectivelor zilnice de asiguraţi din luna respectivă, exclusiv zilele de repaus săptămânal şi de sărbători legale, raportată la numărul total de zile lucrătoare din luna pentru care se calculează contribuţia) şi valoarea corespunzătoare a 5 salarii medii brute lunare pe economie.

Contribuţia de asigurări sociale nu se datorează pentru sumele reprezentând:

prestaţii de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile angajatorului şi care se plătesc direct de acesta, potrivit legii;
drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale în cazul încetării raporturilor muncă, încetării raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici sau încetării mandatului sau a calităţii de membru cooperator, altele decât cele acordate potrivit legii pentru perioada de preaviz;
diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer, precum şi drepturile de autor;
sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit;
premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale, care se acordă din fondul de salarii şi pentru care se prevede expres prin acte normative cu caracter special că pentru acestea nu se datorează contribuţie de asigurări sociale.

4.10.2. Contribuţia la asigurările pentru accidente de muncă şi boli profesionale

Cotele de contribuţie datorate de angajatori în funcţie de clasa de risc sunt stabilite de la 0,5% la 4%, aplicate asupra fondului total de salarii brute lunare realizate, din care sunt excluse aceleaşi drepturi băneşti asupra cărora nu se aplică contribuţia de asigurări sociale de stat.

Potrivit Normelor Metodologice de calcul al contribuţiei de asigurări pentru accidente de munca şi boli profesionale, clasele de risc se stabilesc pe categorii de activităţi ale economiei naţionale, conform Clasificării activităţilor din economia naţională – CAEN.

Contribuţia lunară de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale datorate de angajatori se determină după formula : C=(TRxFs)/100.

TR - tariful de risc aferent sectorului de activitate din care face parte angajatorul;
FS - fondul brut de salarii realizate de către angajator în luna anterioară perioadei de plată a contribuţiei.

4.10.3. Contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj

Contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj se calculează de angajator prin aplicarea unei cote de 1% asupra:

salariului de bază brut lunar, corespunzător funcţiei îndeplinite, la care se adaugă, după caz, indemnizaţia de conducere, salariul de merit şi alte drepturi salariale care fac parte din salariul de bază (de ex. sporul de vechime), pentru persoanele cu contract individual de muncă, funcţionarii publici sau persoane numite;
indemnizaţiilor brute lunare, ca unică formă de remunerare, în cazul magistraţilor şi al altor categorii de personal pentru care indemnizaţia lunară este unica formă de remunerare, precum şi pentru persoanele care ocupă funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti;
soldei brute lunare pentru militarii angajaţi pe bază de contract.

Contribuţia individuală nu se reţine în perioada în care raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor asigurate obligatoriu sunt suspendate potrivit legii, cu excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă, dacă aceasta nu depăşeşte 30 de zile.

Angajatorii au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cota de 3 %, aplicată asupra fondului total de salarii brute realizate de asiguraţi.

Fondul total de salarii brute lunare, la care se aplică cota de 3%, cuprinde:

salariile de bază;
indemnizaţiile ca unică formă de remunerare a activităţii;
salariile de bază aferente personalului român trimis în misiune permanentă în străinătate;
sporurile, adaosurile şi indemnizaţiile;
salariile de merit;
sumele realizate prin plata cu ora, gărzile, indemnizaţiile clinice;
stimulentele şi premiile de orice fel care se plătesc din fondul de salarii;
indemnizaţiile pentru perioadele de incapacitate temporară de muncă suportate de unităţi, conform legii din fondul de salarii;
alte sume plătite din fondul de salarii.

4.10.4. Contribuţia la asigurările sociale de sănătate

Au calitatea de asiguraţi toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii străini şi apatrizi care au domiciliul sau reşedinţa în România, fiind obligaţi la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.

În acest sens, salariatul are obligaţia plăţii lunare a unei contribuţii în cotă de 6,5%, aplicată asupra veniturilor din salarii ce se supun impozitului pe venit.

Sunt asigurate, cu plata contribuţiei de la bugetul asigurărilor sociale de stat, persoanele care se află în concediu medical, în concediu medical pentru sarcină şi lăuzie, în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau în concediu pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani. Contribuţiile pentru aceste persoane se stabilesc prin aplicarea unei cote de 6,5% asupra sumei reprezentând valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară.

Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii au obligaţia să calculeze şi sa vireze casei de asigurări o contribuţie de 7%, datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectivă, raportată la fondul de salarii realizat.

4.10.5. Contribuţia agenţilor economici pentru persoanele cu handicap

Agenţii economici care au cel puţin 75 de angajaţi, precum şi autorităţile şi instituţiile publice care au cel puţin 25 de funcţii contractuale au obligaţia de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de muncă într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi, respectiv din numărul de funcţii contractuale prevăzute în statul de funcţii.

În caz de neexecutare a acestei obligaţii agenţii economici, autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a plăti lunar către bugetul de stat o sumă egală cu salariul minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au încadrat persoane cu handicap (de ex. o unitate cu 100 salariaţi are obligaţia de a angaja 4 persoane cu handicap, în caz contrar urmează să plătească o contribuţie, calculată astfel: 4 x 3.100.000 = 12.400.000 lei).

Sunt exceptate de la plata obligaţiei agenţii economici, autorităţile şi instituţiile publice care fac dovada că au solicitat trimestrial A.J.O.F.M., respectiv a municipiului Bucureşti, repartizarea persoanelor cu handicap calificate în meseriile respective şi că acestea nu au repartizat astfel de persoane în vederea angajării.

4.10.6. Comisionul datorat inspectoratelor teritoriale de muncă pentru păstrarea şi completarea carnetelor de muncă

Comisionul se datorează de angajatorii prevăzuţi la art. 8 din Legea nr.130/1999, modificată şi completată şi pct.1 din Procedura de înregistrare a contractelor individuale de muncă şi modul de ţinere a evidentei muncii prestate de salariaţii prevăzuţi la art.8 (…), aprobată prin ordinul M.M.S.S. nr.747/1999, pentru prestarea serviciilor prevăzute de lege.

Inspectoratele teritoriale de muncă, vor percepe un comision de:

0,75 % din fondul de salarii, angajatorilor cărora le păstrează şi completează carnetele de muncă;
0,25 % din fondul lunar de salarii angajatorilor cărora le prestează servicii ce constau în verificarea şi certificarea legalităţii înregistrărilor efectuate de aceştia.

Fondul de salarii cuprinde:

salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în programul normal şi suplimentar;
sporurile şi indemnizaţiile acordate sub formă de procent din salariul de bază brut şi sume fixe;
alte adaosuri la salariu potrivit legii;
sumele plătite pentru timpul nelucrat (ex. indemnizaţia de concediu);
indemnizaţiile acordate pentru incapacitatea de muncă plătite din fondul de salarii, exclusiv sumele plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat;
premiile din cursul anului şi anuale plătite din fondul de salarii;
alte sume plătite din fondul de salarii (ex. premii de vacanţă).

Comisionul astfel datorat se plăteşte până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care s-a datorat. Până la aceeaşi dată angajatorii vor depune la inspetoratul teritorial de muncă o declaratie fiscală de stabilire a comisionului datorat.

Neplata la termenul stabilit a comisionului atrage obligaţia debitorului la plata unor majorări de întârziere.

4.10.7. Impozitul

Potrivit Codului fiscal sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în natură, obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă.

În vederea impunerii, sunt asimilate salariilor:

· indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică, stabilite potrivit legii;

· indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fără scop lucrativ;

· drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, primele, premiile, sporurile şi alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii;

· indemnizaţia lunară brută, precum şi suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societăţi naţionale, societăţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, precum şi la regiile autonome;

· sumele primite de membrii fondatori ai societăţilor comerciale constituite prin subscripţie publică;

· sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor, în consiliul de administraţie şi în comisia de cenzori;

· sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, potrivit legii;

· indemnizaţia lunară a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise în declaraţia de asigurări sociale;

· sumele acordate de organizaţii nonprofit şi de alte entităţi neplătitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţia primită pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, pentru salariaţii din instituţiile publice;

· indemnizaţia administratorilor, precum şi suma din profitul net cuvenit administratorilor societăţilor comerciale potrivit actului constitutiv sau stabilite de adunarea generala a acţionarilor;

· orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor.

În înţelesul impozitului pe venit, veniturile reprezentând indemnizaţia de maternitate şi pentru creşterea copilului nu reprezintă venituri impozabile.

Veniturile din salarii, ca urmare a activităţii de creare de programe pentru calculator, precum şi veniturile din salarii realizate de către persoanele fizice cu handicap grav şi accentuat, încadrate cu contract individual de muncă nu se includ în categoria veniturilor salariale şi nu sunt impozabile în înţelesul impozitului pe venit.

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează şi se reţine la sursa de către plătitorii de venituri.

Impozitul lunar se determină astfel:

la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni şi următoarele:

§ deducerea personală acordată pentru luna respectivă;

§ cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă;

§ contribuţiile la schemele facultative de pensii ocupaţionale, a. î. la nivelul anului să nu depăşească echivalentul în lei a 200 euro.

pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţa între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora.

Deducerea personală acordată persoanelor fizice pentru veniturile din salarii la locul unde se află funcţia de bază, care nu au nici o persoană în întreţinere şi care au un venit brut de până la 10.000.000 lei inclusiv, este de 2.500.000 lei. Determinarea deducerilor personale lunare începând cu luna ianuarie 2005 se efectuează potrivit Ordinul M.F.P. nr.19/2005, modificat şi completat.


	CUPRINS: