La nivelul locului de muncă, o cultură puternică a securității și sănătății în muncă este aceea în care dreptul la un mediu de lucru sigur și sănătos este apreciat și promovat atât de conducere cât și de lucrători. 

În accepţia generală, securitatea și sănătatea în muncă are ca obiectiv cunoașterea și înlăturarea tuturor riscurilor profesionale inerente oricarei activități umane, ce pot provoca accidente și îmbolnăviri profesionale.

Pentru a putea atinge acest obiectiv (securitatea sănătăţii omului în procesul de muncă), securitatea muncii implică existența și funcționarea unui ansamblu de concepte teoretice, acte legislative, măsuri și mijloace tehnice, social-economice, organizatorice, de igiena și medicina muncii.

Rolul instruirii privind securitatea și sănătatea în muncă este acela de a-i învăţa pe lucrători să respecte, în timpul desfăşurării procesului de muncă, prevederile cuprinse în instrucțiunile proprii de securitate și sănătate  în muncă şi în alte regulamente, normative interne.

Totodată, trebuie subliniată necesitatea ca angajatorii, lucrătorii serviciilor interne şi externe de prevenire şi protecţie să nu se mulţumească cu verificarea periodică a fişelor individuale de instruire, ci să participe efectiv la şedinţele de instruire a lucrătorilor, mai ales la locurile de muncă unde condițiile de muncă deosebite o cer. Această participare contribuie la rezolvarea cu mai multă operativitate a unor deficienţe ce se manifestă în multe cazuri  în modul de expunere a instruirii şi întăreşte totodată spiritul de răspundere al celor ce au datoria de a organiza şi efectua instruirea lucrătorilor.

Analizând accidentele de muncă după vechimea în muncă a accidentaților, se observă că cele mai multe accidente s-au produs la angajații cu vechime în muncă sub 5 ani, rezultând că se accidentează lucrătorii fără experiență și pregătire profesională.

Potrivit prevederilor art.20 din Legea nr.319/2006 privind Securitatea și Sănătatea în Muncă, ”Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de muncă şi postului său:

    a) la angajare;

    b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;

    c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;

    d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;

    e) la executarea unor lucrări speciale.

Instruirea trebuie să fie adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri, periodică şi ori de câte ori este necesar.”

Nerespectarea dispozițiilor legale, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei.