Deși fenomenul era cunoscut  înainte de a fi reglementat de legislația din domeniu, munca subdeclarată sau "la gri" a fost definită și  sancționată în Codul muncii în toamna anului trecut.

Astfel, din 5 octombrie 2021, munca "la gri" a fost reglementată în Codul muncii după cum urmează: „munca subdeclarată reprezintă acordarea unui salariu net mai mare decât cel constituit și evidențiat în statele de plată a salariilor și în declarația lunară privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, transmisă autorităților fiscale.”

Odată cu această definiție a fost introdusă și o sancțiune pentru angajatorii care se folosesc de ea, respectiv de la 8.000 la 10.000 de lei pentru fiecare salariat care se află într-o astfel de situație, fără ca valoarea totală a amenzilor aplicate unui singur angajator să poată depăși 100.000 lei.

Munca subdeclarată reprezintă, în fapt, acordarea unui salariu net mai mare decât cel care rezultă din contractul de muncă și evidențiat în statele de plată a salariilor respectiv în declarația D112, adică o sumă de bani acordată în mod oficial, restul "în plic". 

Deși în cazul muncii subdeclarate contractul individual de muncă este încheiat și înregistrat conform dispozițiilor legale, salariul declarat este mai mic decât cel pe care îl primește efectiv angajatul, diferența nefiind supusă fiscalizării.

Consecințele acestui fapt sunt, atât evaziunea fiscală, cât și  afectarea salariatului în ceea ce privește drepturile aferente contribuțiilor sociale care sunt plătite la o baza de calcul inferioară celei reale, respectiv indemnizația pentru concedii medicale, pentru creșterea copilului până la 2 ani, pentru șomaj și, nu în ultimul rând, o pensie mai mică decât cea la care ar fi fost îndreptățit.

                                                                        

Luminița Elena Nemeș                                                        

Inspector șef       

 

Mariana Pop

Consilier CCRP