Legea nr. 151 din 23 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 658 din 24 iulie 2020 aduce completări și modificări Codului Muncii în ceea ce privește  regimul discriminării în relațiile de muncă, fiind introduse sancțiuni pecuniare pentru discriminarea și hărțuirea la locul de muncă.

Astfel, orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, exercitată prin asociere, hărţuire sau faptă de victimizare, bazată pe criteriul de rasă, cetăţenie, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare cu HIV, opţiune politică, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală, apartenenţă la o categorie defavorizată, este strict interzisă.

Prin acest act normativ se definesc noțiunile de “discriminare directă” și “discriminare indirectă”.

Astfel, constituie discriminare directă orice act sau fapta de deosebire, excludere, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile menționate anterior, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii.

De asemenea, constituie discriminare indirectă orice prevedere, acțiune, criteriu sau practică aparent neutră care are ca efect dezavantajarea unei persoane față de o alta persoană în baza unuia dintre criteriile enunțate, în afară de cazul în care acea prevedere, acțiune, criteriu sau practică se justifică în mod obiectiv, printr-un scop legitim și dacă mijloacele de atingere a acelui scop sunt proporționale, adecvate și necesare.

Totodată, exercitarea hărțuirii sau a discriminării prin asociere, care are ca efect lezarea demnității unei persoane, creând un mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator sunt strict interzise.

Orice comportament care constă în a dispune, scris sau verbal, unei persoane să  utilizeze o formă de discriminare, care are la baza unul din criteriile enumerate împotriva uneia sau mai multor persoane este considerat discriminare.

Pe de altă parte, nu constituie discriminare excluderea, deosebirea, restricția sau preferința în privința unui anumit loc de muncă în cazul în care, prin natura specifică a activității în cauză sau a condițiilor în care activitatea respectivă este realizată, există anumite cerințe profesionale esențiale și determinante, cu condiția ca scopul să fie legitim și cerințele proporționale.

De asemenea, a fost completată lista criteriilor enumerate de Codul Muncii pe baza cărora este interzisă concedierea salariaților.

Angajatorii vor avea în vedere aceste noi reglementări, întrucât un climat de lucru adecvat conduce la creșterea productivității muncii lucrătorilor.

 

 

Luminița Elena Nemeș

Inspector șef

 

Mariana Pop         

Consilier

Compartiment Comunicare și Relații cu Publicul