OUG nr. 117/2022, pentru modificarea și completarea Legii nr. 210/1999 privind concediul paternal, implementează la nivel național dispozițiile Directivei europene nr.1158/2019 ce conține măsuri privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor.

Primul element de noutate constă în faptul că  lucrătorii care devin tați au dreptul la un concediu paternal plătit de 10 zile lucrătoare.

În cazul în care tatăl copilului nou-născut a obţinut atestatul de absolvire al unui curs de puericultură, durata concediului paternal se majorează cu 5 zile lucrătoare.

Concediul paternal se acordă la cerere, în primele 8 săptămâni de la naşterea copilului, justificat cu certificatul de naştere al acestuia, din care rezultă calitatea de tată a lucrătorului.

În categoria lucrătorilor, care pot beneficia de concediu paternal, sunt asimilate și persoanele cu contracte din activitate sportivă, cu convenții de muncă individuale,  cu contract de mandat,  cu contract de management, precum și cele care ocupă o funcție de demnitate publică.

De asemenea, de acest drept, beneficiază şi poliţiştii, cadrele militare, soldaţii şi gradaţii profesionişti, precum şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, în activitate.

Perioada concediului paternal constituie vechime în muncă şi în serviciu, precum şi în specialitate şi se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu acestea.

Indemnizaţia pentru concediul paternal se plăteşte din fondul de salarii al angajatorului şi este egală cu salariul corespunzător perioadei respective.

Actul normativ prevede o serie de obligații care le revin angajatorilor:

- să aprobe concediul paternal  şi să informeze angajaţii cu privire la acest drept;

- să acorde angajaților aflați în concediul paternal toate drepturile de care aceștia beneficiau înainte de acest concediu și apoi să le mențină la revenirea în activitate;

- la încetarea concediului paternal,  să primească lucrătorul la ultimul loc de muncă ori la un loc de muncă echivalent,  salariatul având dreptul să beneficieze  de orice îmbunătățire a condițiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenței;

- să nu dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul lucrătorului care se află în concediu paternal, cu excepția concedierilor care se fac în contextul reorganizării judiciare sau falimentului angajatorului.

Menționăm că tații angajați mai pot beneficia și de alte tipuri de zile libere:

Conform prevederilor OUG nr.111/2010 atât mama cât și tatăl au dreptul să beneficieze de concediul  pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani cu condiția ca părintele solicitant  să fi realizat timp de cel puțin 12 luni venituri impozabile în ultimii doi ani anteriori datei nașterii copilului.

Pentru verificarea anuală a stării de sănătate a copilului, conform Legii nr. 91/2014, oricare dintre părinţi poate solicita angajatorului său o zi lucrătoare liberă în fiecare an.

De asemenea, Legea nr. 19/2020  stabilește că în toate situațiile în care se decide suspendarea cursurilor sau închiderea temporară a unităților de învățământ, oricare dintre părinți poate cere angajatorului zile libere  „ca urmare a condițiilor meteorologice nefavorabile sau a altor situații extreme decretate astfel de către autoritățile competente”.

                                                     

 

 

Luminița Elena Nemeș                                                        

Inspector șef       

 

Mariana Pop

Consilier CCRP