Potrivit  Constituției  României, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. Totodată, dispozițiile Codului Muncii și a altor legi speciale impun ca relațiile dintre angajat și angajator să se bazeze pe principii morale și bună-credinţă.

Contractul individual de muncă (CIM) este act juridic care certifică respectarea acestor norme de corectitudine reciprocă și include reglementările de bază, acceptate de ambele părți.

Conform Legii nr.53/2003 Codul Muncii ”Contractul individual de muncă este documentul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu”.

Toate tipurile de contracte de muncă, fie că sunt încheiate pe durată nedeterminată sau determinată, cu normă întreagă sau cu timp parțial, au aceleași caracteristici esențiale: respectarea drepturilor și obligațiilor părților contractante și stabilirea unui echilibru între munca prestată și beneficiile salariale.

Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată și doar ca excepție, în cazuri prevăzute expres de lege, pe perioada determinată.

Angajatorului îi revine obligația de a încheia CIM în formă scrisă, în limba română, cel târziu în ziua anterioară începerii activității de către salariat și de a-i înmâna acestuia un exemplar, totodată păstrând la locul de muncă o copie a CIM pentru salariații care prestează activitate în acel loc.

O persoană fizică  poate încheia un CIM  dacă are vârsta de 16 ani impliniți sau 15 ani împliniți, însă doar cu acordul părinților sau reprezentanților legali ai acestuia, pentru activități potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile și cunoștintele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea și pregătirea profesională.

Prevederile Codului muncii și  a ordinului  Ministerului Muncii reglementează conținutul necesar și obligatoriu al contractului individual de muncă. Astfel, Codul Muncii sintetizează aspectele esențiale pe care trebuie să le conțină CIM și face referire expresă la drepturile și obligațiile celor două părți, angajat și angajator. Nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a CIM atrage nulitatea acestuia.

Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiți sau la același angajator, în baza unor CIM-uri diferite, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea.

Drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc, prin negociere, în cadrul contractelor individuale de muncă, respectiv a celor colective.  CIM poate conține prevederi diferite de cele din contractul colectiv de muncă, numai dacă acestea sunt în avantajul salariatului.

Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.

În afara clauzelor comune, în CIM pot să apară și alte clauze specifice: clauza cu privire la formarea profesională, clauza de neconcurență, clauza de mobilitate, clauza de confidențialitate.

Orice modificare intervenită în timpul executării contractului individual de muncă se realizează prin acordul părților și impune încheierea unui act adiţional la contract, anterior producerii modificării, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege sau în contractul colectiv de muncă aplicabil.

Corectitudinea cu care sunt întocmite, dar mai ales respectate, prevederile din contractele individuale de muncă  contribuie  la construirea unei relații bazate pe încredere și respect reciproc între angajatori și salariați.

                                                                   

 

Luminița Elena Nemeș

Inspector șef

 

Mariana Pop

Consilier CCRP