Activitatea prestată de către salariat în beneficiul unui angajator într-un an calendaristic dă salariatului dreptul la concediu de odihnă plătit aferent perioadei prestate și obligă angajatorul de a acorda acest drept.

Concediul de odihnă este reglementat de Codul Muncii (articolele 144-152) și este un drept garantat în fiecare an tuturor salariaților la care nu se poate renunța și nici nu poate fi cedat.

Potrivit legii, durata concediului de odihnă este de minimum 20 de zile lucrătoare, aceasta fiind stabilită în contractul individual de muncă, în conformitate cu reglementările în vigoare și contractul colectiv de muncă aplicabil.

Concediul de odihnă se efectuează, potrivit Codului muncii, “în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanților salariaților, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale. Programarea se face până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor”.

Prin grija angajatorului, în fiecare an calendaristic, concediul de odihnă se efectuează în perioada programată, până la sfârșitul anului pentru care se acordă. El se poate efectua în intregime sau fracționat, cu condiția ca cel putin una dintre fracțiuni să depășească 10 zile lucrătoare .

În cazul în care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau parțial, concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă de 18 luni începand cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual.

Există și prevederi speciale cu privire la durata concediului:

•     Salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare , persoanele cu handicap și tinerii în vârstă de până la 18 ani primesc cel puțin trei zile lucrătoare în plus la concediul de odihnă.

•     Perioadele de incapacitate temporară de muncă, concediul de maternitate, concediul de risc maternal și concediul pentru îngrijirea copilului bolnav sunt considerate perioade de activitate prestată, astfel că  nu afectează durata concediului de odihnă.

•     Salariatul are dreptul la concediul de odihnă anual și în situația în care incapacitatea temporară de muncă se menține pe întreaga perioadă a unui an calendaristic, angajatorul fiind obligat să-l acorde într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care acesta s-a aflat în concediu medical.

•     Salariatele care urmează o procedura de fertilizare “in vitro”primesc în plus trei zile la concediul de odihnă.

•     Salariații care sunt încadrați în posturi cu fracțiuni de normă au dreptul la concediu de odihnă cu durata integrală.

•     Sărbătorile legale, precum și zilele libere plătite pentru evenimente familiale deosebite stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern nu sunt incluse în durata concediului de odihnă anual.

Pentru perioada de concediu de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație care reprezintă media zilnică a drepturilor salariale din contractul individual de muncă (salariul de bază, indemnizațiile și sporurile permanente) din ultimele trei luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile.          Ca excepție, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.

 

 

Luminita Elena Nemes                                     

Inspector sef

 

Mariana Pop

Consilier

Compartiment Comunicare si Relatii cu Publicul