Angajatorul are datoria de a le asigura lucrătorilor cel mai sigur mediu de lucru posibil prin limitarea posibilităților ca lucrătorul să fie vătămat fizic și psihic.

Asigurarea planificării, organizării și mijloacelor necesare activității de prevenire și protecție în unitate revine angajatorului în conformitate cu prevederile Legii nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă.

Organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie se realizează în următoarele moduri:

a) prin asumarea de către angajator a atribuţiilor pentru realizarea măsurilor prevăzute de lege;

b) prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători pentru a se ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie;

c) prin înfiinţarea unuia sau mai multor servicii interne de prevenire şi protecţie;

d) prin apelarea la servicii externe de prevenire şi protecţie.

Angajatorul desemnează unul sau mai mulţi lucrători, dintre angajații cu normă întreagă, pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi de prevenire a riscurilor profesionale din unitate. De asemenea, tot angajatorului îi revine obligația de a stabili numărul de lucrători desemnaţi în funcţie de mărimea unităţii, de riscurile la care sunt expuşi lucrătorii, precum şi distribuţia acestora în cadrul unităţii.

Desemnarea se face prin decizie scrisă a angajatorului, salariatul având menționate în fișa postului noile atribuții . Lucrătorii desemnaţi trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile ce le revin .

Serviciul intern de prevenire și protecție se organizează în subordinea directă a angajatorului ca o structură distinctă, iar lucrătorii din cadrul acestuia trebuie să desfășoare numai activități de prevenire și protecție și cel mult activități complementare cum ar fi: prevenirea și stingerea incendiilor și protecția mediului.

Angajatorul are obligatia de a consemna în regulamentul intern activitățile de prevenire și protecție pentru efectuarea cărora serviciul intern are capacitate și mijloace adecvate.

Dacă în unitate nu se pot organiza activităţile de prevenire şi cele de protecţie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie să recurgă la servicii externe.

În cazul în care angajatorul apelează la serviciile externe, acestea trebuie să fie informate de către angajator asupra factorilor cunoscuţi  sau  susceptibili de a avea efecte asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi trebuie să aibă acces la informaţiile prevăzute de lege.

În toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activităţilor de prevenire şi  protecţie, ţinând seama de mărimea unităţii şi de riscurile la care sunt expuşi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul societății, se impune ca :

a) lucrătorii desemnaţi să aibă capacitatea necesară şi să dispună de mijloacele adecvate;

b) serviciile externe să aibă aptitudinile necesare şi să dispună de mijloace personale şi profesionale adecvate;

c) lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe să fie în număr suficient.

În cazul microîntreprinderilor şi al întreprinderilor mici, în care se desfăşoară activităţi fără riscuri deosebite, angajatorul îşi poate asuma atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru realizarea măsurilor prevăzute de lege, dacă are capacitatea necesară în domeniu.

 

Luminita Elena Nemes

Inspector sef

 

Mariana Pop

Consilier

Compartiment Comunicare si Relatii cu Publicul