Ordonanța de Urgență nr.33/2021, publicată  în Monitorul Oficial nr.459, stabileşte noi obligaţii  pe care le au  agenții de plasare a forței de muncă în străinătate și furnizorii de servicii de plasare.

Una dintre aceste obligații este aceea de a organiza transportul în țara de destinație, prin firme autorizate, în cazul în care deplasarea lucrătorilor către acelaşi loc de muncă se face în grupuri mai mari de 10 persoane.

De asemenea, aceste firme trebuie să păstreze la sediul social, respectiv la sediul permanent din România, contractul de mediere încheiat în formă scrisă, precum şi câte o copie, în limba română şi în limba statului de unde provine angajatorul, a contractului individual de muncă (sau a documentului echivalent) pentru o perioadă de trei ani de la data încheierii acestora. Aceste documente trebuie puse la dispoziţia inspectorilor de muncă, în cazul unui control.

În cazul în care decontarea călătoriei dus-întors între domiciliul lucrătorului sezonier din România şi locul de muncă din statul de primire este asigurată de către angajator, acestuia îi este interzisă recuperarea respectivelor costuri de transport de la lucrătorul sezonier. În situația în care cazarea este organizată de către angajator, lucrătorului sezonier i se poate solicita plata unei chirii al cărei cost nu poate fi mai mare de 25% din remuneraţia netă.

Pe lângă aceste noi obligații, agenții de plasare şi furnizorii de servicii de plasare a forţei de muncă mai trebuie să informeze lucrătorii despre condițiile și regulile speciale de intrare în statul de destinație și să verifice dacă aceștia dețin toate documentele necesare, înainte de plecarea lor din țară.

Totodată, aceste firme trebuie să transmită inspectoratului teritorial de muncă (ITM) , cu cel puţin cinci zile înainte de plecarea lucrătorilor în străinătate, o notificare care să cuprindă informații privind statul de destinație, datele de identificare ale angajatorului străin, ale lucrătorilor români cât și ale operatorului de transport.

În plus, atât agențiile de plasare, cât și furnizorii de astfel de servicii trebuie să transmită lunar la ITM, situaţia privind contractele de mediere încheiate şi persoanele angajate în străinătate.

În cazul în care sunt plasați în străinătate cetăţeni români fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute în ordonanță, agenţii de plasare şi furnizorii de servicii de plasare a forţei de muncă sunt obligaţi să suporte costurile aferente repatrierii cetăţenilor români în cauză, în baza documentelor justificative.

 

Pe de altă parte,  cetăţenii români care  după ce au semnat contractului de mediere nu îşi respectă obligaţiile ce decurg din acestea, sunt obligaţi să achite contravaloarea cheltuielilor efectuate de agentul de plasare sau de către furnizorii de servicii de plasare a forţei de muncă, în baza documentelor justificative, fără ca această sumă să depăşească 200 euro/lucrător.

Precizăm că potrivit prevederilor Legii nr.156/2000, agentul de plasare a forței de muncă este  o firmă înființată în România în acest scop, în timp ce furnizor de servicii de plasare a forței de muncă este o firmă stabilită pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, altul decât România.

 

Luminița Elena Nemeș                                           

Inspector șef                                                        

 

Mariana Pop

Consilier CCRP