Legea nr. 53/2003 Codul muncii  reglementează statutul salariaților care efectuează munca la domiciliu, stabilind că aceștia sunt acei salariați care îndeplinesc la domiciliul lor activitățile specifice profesiei pe care o dețin.

Munca la domiciliu poate fi întreprinsă de o sferă largă de angajați, în măsura în care activitatea pe care o desfășoară le permite acest lucru (spre exemplu: contabili, economiști, proiectanți, croitori, IT-iști, traducători, consultanți etc.).

Munca la domiciliu este o formă a muncii la distanță, dar care impune desfășurarea muncii salariatului la domiciliul său.

Potrivit legislației muncii, salariatul cu munca la domiciliu se bucură de toate drepturile recunoscute prin lege, prin regulamentele interne și prin contractele colective de muncă aplicabile salariaților al căror loc de muncă este la sediul angajatorului.

Munca la domiciliu poate fi desfășurată doar în baza unui contract individual de muncă, încheiat în forma scrisă, care respectă toate prevederile prevăzute de Codul muncii pentru încheierea contractelor individuale de muncă.

O caracteristică importantă a acestui tip de contract este aceea că salariatul își stabilește singur programul de lucru.

Contractul de muncă la domiciliul conține, pe lângă elementele  unui contract de muncă obișnuit, următoarele: 

• precizarea expresă că salariatul lucrează la domiciliu;

• programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului și modalitatea concretă de realizare a controlului;

• obligația angajatorului de a asigura transportul la și de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime și materialelor pe care le utilizeaza în activitate, precum și al produselor finite pe care le realizează.

Contractul de muncă la domiciliu poate fi încheiat pe durată nedeterminată sau determinată, cu program normal sau parțial de lucru.

Deși are libertate în alegerea programului de lucru, Codul muncii stabilește că angajatorul are dreptul de a verifica activitatea salariatului cu munca la domiciliu în baza unui program stabilit în prealabil cu salariatul și stipulat în contractul de muncă.

 

Calitatea activității profesionale a salariatului poate fi apreciată de angajator prin evaluări periodice, în aceleași condiții în care aceste evaluări sunt dispuse în cadrul celorlalte tipuri de contracte de muncă, prin stabilirea unor obiective de performanță individuală.

Pe de altă parte, angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea angajaților în toate aspectele legate de muncă, incluzând evaluarea riscurilor, instruirea și informarea, dotarea cu echipamente de muncă și echipamente individuale de protecție, supravegherea sănătății, iar salariații, la rândul lor, sunt obligați să respecte instrucțiunile generale și specifice primite din partea angajatorului.

 

 

Luminița Elena Nemeș                                           

Inspector șef        

                                               

Mariana Pop

Consilier CCRP