Noutati ITM
Înapoi

16.06.2020 - Concedierea individuală

Concedierea individuală a salariatului reprezintă, în esență, o încetare a relațiilor de muncă, dispusă din inițiativa angajatorului.  

Salariatul, înainte de a fi concediat, are dreptul la un preaviz de 20 de zile lucrătoare. În această perioadă, salariatul își continuă activitatea și este remunerat conform contractului individual de muncă.

Există, însă, anumite situații în care salariații pot fi concediați și fără preaviz:

•  dacă se află în perioada de probă, adică pot fi dați afară de pe o zi pe alta;

•  salariatul a săvărșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la alte reguli stabilite prin contract (individual de muncă sau colectiv) sau de la regulamentul intern;

•  dacă salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu, dar doar pentru o perioadă mai mare de 30 de zile.

Atentie! Codul muncii nu permite părților să negocieze o eventuală renunțare la dreptul la preaviz al salariatului. Chiar dacă angajatul a fost trimis în șomaj tehnic, el are dreptul, în continuare, la preaviz în situația unei eventuale concedieri.

Decizia de concediere trebuie comunicată salariatului, în scris și produce efecte de la data comunicării. În plus, ea trebuie să conțină:

  motivele care au determinat concedierea;

  durata preavizului;

  lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant (dacă salariatul a fost dat afară pentru inaptitudine fizică/psihică sau pentru inaptitudine profesională);

  termenul și instanța judecătorească la care poate fi contestată

Concedierea individuală poate avea loc pentru anumite motive care țin de persoana salariatului:

•  în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul de muncă sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară;

•  în cazul în care salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condițiile Codului de procedură penală;

•  în cazul în care salariatul este inapt fizic sau psihic  lucru ce trebuie constatat de organele competente de expertiză medicală;

•  în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.

Pe de altă parte, un angajat poate fi concediat și pentru motive ce nu țin de persoana sa. Aici e vorba de desființarea locului de muncă, pentru motive ce nu au legătură cu angajatul. În acest caz persoanele beneficiază de măsuri active de combatere a şomajului şi de compensaţii în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.

Salariații nu pot fi concediați pentru motive care ar constitui o discriminare sau le-ar limita limita dreptul la grevă sau la apartenență sindicală. Totodată, angajatorul nu poate dispune concedierea în situațiile prevăzute la art.60.

În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa poate dispune anularea ei şi  obliga angajatorul  la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

 

Luminița Elena Nemeș

Inspector șef        

 

Mariana Pop

Consilier

Compartiment Comunicare și Relații cu Publicul