În fiecare an, în întreaga lume, ziua de 12 iunie este dedicată combaterii exploatării prin muncă a copilului.

Tema Zilei mondiale împotriva exploatării prin muncă a copiilor în anul 2020, COVID-19: Protect children from child labour, now more than ever!, se concentrează pe impactul crizei epidemiologice asupra muncii copiilor. Pandemia de COVID-19 şi şocul economic de pe piaţa muncii au un impact imens asupra vieţii şi a mijloacelor de trai ale oamenilor. Din păcate, copiii sunt adesea primii care suferă. Criza poate împinge milioane de copii vulnerabili să fie exploataţi prin muncă. La nivel global, se estimează că 152 de milioane de copii sunt deja exploataţi prin muncă, dintre care 72 de milioane fac muncă periculoasă.

Un document comun al Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) - UNICEF privind impactul COVID-19 asupra muncii copiilor, lansat la 12 iunie, va analiza unele dintre principalele canale prin care pandemia este probabil să afecteze rezultatele obţinute până în prezent în demersul de a eradica exploatarea prin muncă a copiilor.

An de an, această zi aduce laolaltă guverne, angajatori şi organizaţii sindicale, societăţi civile, precum şi milioane de oameni din întreaga lume, pentru a evidenţia situaţia copiilor exploataţi prin muncă şi pentru a propune măsuri ce pot fi adoptate pentru protejarea acestora.

Pandemia COVID-19, criza economică şi socială au un impact imens asupra vieţii şi asupra traiului oamenilor. Pentru mulţi copii şi familiile lor, acestea înseamnă perturbarea educaţiei, boli de familie şi pierderea potenţială a gospodăriei şi a surselor de venit. Criza poate, de asemenea, să împingă milioane de copii vulnerabili să contribuie la veniturile familiei la o vârstă prea mică.

Termenul de „muncă a copiilor” este adesea definit ca activitatea care îi privează pe copii de potenţialul şi demnitatea lor şi care dăunează dezvoltării lor fizice şi mentale, fiind periculoasă/nocivă psihic, fizic, social sau moral. Totodată, aceasta interferează cu educaţia lor, lipsindu-i de posibilitatea de a merge la şcoală, obligându-i să părăsească prematur şcoala sau determinându-i să combine frecvenţa şcolară cu munca excesiv de lungă şi grea.

                                        

 

Expresia „cele mai grave forme ale muncii copiilor”, aşa cum au fost definite de Convenţia OIM (International Labor Organisation/Organizaţia Internaţională a Muncii ) nr.182/1999 include printre altele : servitutea pentru datorii şi munca de servitor, munca forţată sau obligatorie, muncile care, prin natura lor sau prin condiţiile în care se exercită, sunt susceptibile să dăuneze sănătăţii, securităţii sau moralităţii copilului.

În ţara noastră, potrivit legislaţiei, minorii pot încheia contract individual de muncă la împlinirea vârstei de 15 ani. Pentru tinerii cu vârsta cuprinsă între 15 şi 16 ani, la încheierea contractului, este necesar acordul scris al ambilor părinţi sau al reprezentanţilor legali. Angajarea în muncă se poate face pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele copilului, activităţi care nu trebuie să pericliteze sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională a acestuia. Prin prevederile sale, legislația românească protejează tinerii încadraţi în muncă care au vârsta sub 18 ani. Astfel, programul de lucru al acestora este de 6 ore pe zi, 30 ore pe săptămână, durata concediului este mai mare cu 3 zile, minorii nu pot presta ore suplimentare şi nici muncă de noapte, nu pot fi repartizaţi să muncească în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase.

Inspecția Muncii recomandă și urmărește, în permanenţă, respectarea de către angajatori a acestor prevederi.

 

Luminița Elena Nemeș

Inspector șef

 

Mariana Pop

Consilier

Compartiment Comunicare și Relații cu Publicul