Lucrul la înălțime presupune desfășurarea de activități la minim 2 m masurați de la tălpile picioarelor lucrătorului până la baza de referință naturală (solul) sau orice altă bază de referință artificială față de care nu exista pericolul căderii în gol.

Pentru locurile de muncă amplasate până la înălțimea de 2 m se consideră lucrul la înălțime mică, la care se vor adopta, în funcție de pericolele existente, toate sau numai unele dintre măsurile de securitate a muncii prevăzute în Normele specifice de securitate a muncii pentru lucrul la înălțime aprobate prin Ordinul MMPS nr.235/1995.

Lucrul la înălţime este permis numai dacă locul de muncă a fost amenajat şi dotat din punct de vedere tehnic şi organizatoric astfel încât să prevină căderea de la înălţime angajatului. Trebuie respectate şi aplicate prevederile şi reglementările de securitate a muncii în vigoare, referitoare la posibilele pericole de accidentare specifice activităţilor desfășurate în acel loc de muncă.

Principalele riscuri în lucrul la înălțime sunt: căderea obiectelor sau a persoanelor,  factorii de mediu care pot influența condițiile de lucru, platformele de lucru neprotejate, materialele fragile de pe acoperiș, riscul de a aluneca și de a călca în afara platformei, muncitorii care lucrează dedesubt sau în apropriere, etc.

Există trei principii general valabile de care trebuie să se țină seama în lucrul la înălțime indiferent de domeniul de activitate:

1. Organizarea tehnologică a lucrărilor la înălțime prin realizarea tuturor condițiilor de asigurare colective

2. Dotarea cu echipamentul individual de protecție în conformitate cu condițiile locului de muncă

3. Obligativitatea instruirii, antrenării și a utilizării dotărilor colective și individuale, corespunzătoare riscurilor locului de muncă și a lucrărilor respective. 

Lucrătorii care desfășoară activități ce presupun lucrul la înălțime trebuie să fie apți pentru aceste activități care prezintă un grad ridicat de pericol pentru ei și pentru alți participanți la procesul de muncă  care sunt expusi pericolului de cădere de la înălțime.

Angajatorii și responsabilii SSM trebuie să țină cont de faptul ca încadrarea și repartizarea lucrătorilor pentru lucrul la înălțime se realizează în mod obligatoriu pe baza avizului medicului de medicina a muncii.

Toți cei care lucrează în condițiile lucrului la înălțime, indiferent de domeniul de activitate, vor purta echipament individual de protecție, specific eliminării pericolului căderii în gol suplimentat, de la caz la caz, cu echipament individual de protecție pentru combaterea riscurilor de accidentare și îmbolnăviri profesionale.

Lucrul la înălțime trebuie să se desfășoare numai sub supravegherea conducătorului locului de muncă care înainte de începerea lucrului trebuie să verifice dacă au fost asigurate toate măsurile de securitate necesare pentru prevenirea accidentării și îmbolnăvirii lucrătorilor.

Toți lucrătorii la înălțime sunt obligați să poarte casca de protecție. Aceasta  va fi purtată chiar și la înălțime mică, acolo unde gradul de pericol există.

În situația în care măsurile integrate de amenajare și dotare a locurilor de muncă nu elimină pericolul căderii în gol, toți lucrătorii la înălțime vor purta centuri de siguranță și frânghie de siguranță.

Căderile de la înălțime rămân una dintre principalele cauze ale accidentelor de muncă, în special în domeniul construcțiilor. Acestea cauzează o gamă largă de răniri putând merge până la deces. Îmbunătățirea condițiilor de lucru din punct de vedere al securității și sănătății în muncă este un obiectiv care nu trebuie subordonat considerentelor economice, evitând astfel  riscurile la adresa vieții și sănătății lucrătorilor.

 

 

 

Luminița Elena Nemeș

Inspector șef

 

Mariana Pop

Consilier

Compartiment Comunicare și Relații cu Publicul