Hărțuirea la locul de muncă este o problemă gravă care poate avea un impact major asupra angajaților și poate afecta atmosfera de lucru și performanțele angajaților.

În scopul asigurării unui mediu de lucru echitabil și sigur, fără violență sau hărțuire, legislația impune ca instituțiile și autoritățile de stat și companiile private să implementeze o politică internă pentru prevenirea și combaterea hărțuirii pe criteriul de sex și hărțuirii morale la locul de muncă.

H.G. nr.970/2023 pentru aprobarea <LLNK 12023     0270 321   0 12>Metodologiei privind prevenirea şi combaterea hărţuirii pe criteriul de sex, precum şi a hărţuirii morale la locul de muncă, reprezintă un instrument util pentru toți angajatorii, oferind un suport pentru îndeplinirea obligației pe care legea o impune.

Angajatorii au obligația de a implementa măsuri de prevenire a hărțuirii, de analiză și soluționare a sesizărilor în acest sens și de stabilire a rolurilor și responsabilităților fiecărei părți implicate. De asemenea, legislația impune respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, promovarea egalității de șanse și eliminarea discriminării pe criteriul de sex. 

Obligațiile ce revin angajatorilor în vederea prevenirii și combaterii hărțuirii includ punerea în aplicare a metodologiei, introducerea dispozițiilor legislației în regulamentul intern, interzicerea și sancționarea acțiunilor de hărțuire, precum și instruirea angajaților pentru conștientizarea și prevenirea fenomenului de hărțuire și diseminarea metodologiei prin toate mijloacele interne de comunicare.

Hărțuirea se poate manifesta în multe forme, inclusiv hărțuirea pe baza de sex sau hărțuirea morală. Aceasta poate include comportamente, cum ar fi contactul fizic nedorit, comentariile ofensive, amenințările sau recompensele legate de locul de muncă pentru a solicita favoruri sexuale, dar și comportamente mai subtile, cum ar fi observațiile exagerat de familiare sau trimiterea de mesaje umilitoare.

Angajatorii trebuie să aibă politici clare împotriva hărțuirii și să se asigure că toți angajații sunt conștienți de acestea și că au înțeles implicațiile comportamentelor lor. Aceste politici  trebuie să definească ce constituie hărțuirea, să ofere exemple de comportamente inacceptabile, să stabilească procedurile de raportare și investigare a plângerilor, măsurile aplicate împotriva angajaților care hărțuiesc, precum și măsurile de sprijin pentru victimele hărțuirii.

Metodologia stabilește obligația conducătorului instituției sau a angajatorului fie de a desemna prin act administrativ o persoană responsabilă fie de a constitui o comisie pentru primirea și soluționarea plângerilor/sesizărilor. Ghidul anexat metodologiei cuprinde precizări privind componența și atribuțiile comisiei.

Angajatorul, atât din mediul public, cât şi din cel privat, va aplica o politică de toleranţă zero pentru hărţuirea pe criteriul de sex şi hărţuirea morală la locul de muncă, va trata cu seriozitate şi promptitudine toate incidentele şi va investiga toate acuzaţiile de hărţuire. De asemenea, va sancţiona disciplinar orice persoană despre care s-a dovedit că a hărţuit o altă persoană, aceasta putând duce inclusiv până la concedierea de la locul de muncă.

Hărțuirea la locul de muncă este o problemă serioasă care necesită atenție și implicare din partea angajatorilor. Prin înțelegerea modului în care se manifestă hărțuirea și prin luarea de măsuri pentru prevenirea, recunoașterea și combaterea acesteia, angajatorii pot contribui la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai respectuos pentru toți angajații.

 

Luminița Elena Nemeș                                           

Inspector șef                                   

 

Mariana Pop

Consilier CCRP